Hrana administrata animalelor influenteaza atat cantitatea si calitatea produselor obtinute, cat si rentabilitatea productiilor zootehnice.

Rolul biologic al glandei mamare este indeplinit prin produsele sale de secretie, colostru si laptele, produse indispensabile pentru hranirea nou-nascutului, cel putin in prima perioada a vietii acestuia (perioada de sugar). Datorita capacitatii sale de a sintetiza cantitati mari de lipide, glucide si proteine cu valoare biologica ridicata, glanda mamara a animalelor (rumegatoare) domestice a dobandit si o importanta economico-sociala speciala intrucat omenirea (in primul rand, copiii) continua sa ramana dependenta de hranirea cu lapte in ciuda dezvoltarii industriei alimentare la performante nemaiintalnite pana in prezent. De aceea, fiziologia lactatiei reprezinta un domeniu in care acumularea de date stiintifice (mai ales in ultimii 50 de ani) are o dinamica impresionanta.

Se poate vorbi de erori de hranire atunci cand sunt incalcate normele si principiile hranirii rationale a animalelor de interes economic. Principalele consecinte ale nerespectarii acestor norme si principii sunt: nerealizarea productiilor zootehnice, imposibilitatea mentinerii starii de sanatate si realizarea de pierderi economice.

In vederea exploatarii cu maximum de eficienta economica a vacilor de lapte, trebuie respectate cu sfintenie toate verigile lantului tehnologic. Aceste verigi, puternic interdependente, nu se pot selecta si duce la parametri optimi doar unele dintre ele, ci pentru a obtine bune rezultate trebuie acordata o mare atentie intregului lant.