Evaluarea si corectarea schiopaturilor la scroafe

Scroafele de productie din zilele noastre sunt proiectate genetic sa produca si sa alapteze grupuri mai mari de purcei, ceea ce duce la un stres si o depletie mai mare a substantelor nutritive din corp. 

Dr. John Deen, de la Universitatea din Minesotta, indica faptul ca stresul suplimentar pe care il sufera o scroafa datorita greutatii corporale, este mai mare comparativ cu alte specii de animale. Acest stres va avea ca efect aparitia schiopaturilor, cauzate de problemele podale. Scroafele sunt deseori abatorizate din cauza problemelor locomotorii, in special datorita scaderii gradului de confort sau vor avea o lactatie mai slaba ca urmare a consumului unei cantitati mai mici de furaj, ceea ce va duce la obtinerea de purcei mai slabi dar si o reducere a parametrilor reproductivi.

Cum putem identifica problemele podale sau ongulare? 

Dr. Deen sugereaza inspectarea membrelor scroafelor atunci cand acestea se afla in boxele de fatare - in mod ideal ar trebui sa se faca pe perioada noptii, cu ajutorul unei lanterne, cand scroafele se odihnesc. Examinati unghiile mai intai, apoi tesutul din jurul acestora. Identificati prezenta crapaturilor sau altor leziuni si apreciati daca acestea sunt de mici dimensiuni sau daca au dimensiuni semnificative . Crapaturile se vindeca foarte lent, astfel incat trebuie luata in considerare varianta eutanasierii sau abatorizarii animalului. Poate ca mai mult decat orice altceva, prezenta problemelor podale la o scroafa poate prezice performanta reproductiva a acesteia.

Un numar crescut al fisurilor sau leziunilor este un bun indicator al unor probleme legate de tipul pardoselii, de aceea, in primul rand se va avea in vedere acest lucru.

Cu toate acestea, cercetari europene recente sugereaza faptul ca mineralele din furaj pot sa joace un rol pozitiv in prevenirea problemelor podale. Datele cercetarilor din Danemarca arata ca furajarea cu suplimente minerale ce includ zinc si magneziu reduc semnificativ problemele podale in comparatie cu sursele anorganice ale acelorasi minerale. Pe o perioada de doi ani, eroziunile ongloanelor s-au redus de la 80% la 30% doar prin trecerea la suplimentarea cu minerale din surse organice. Un studiu ulterior a scos la iveala faptul ca mortalitatea printre scroafe a scazut la 50% in doua luni de la inceperea tratamentului cu minerale organice. Peste jumatate din pierderile prin mortalitate sau abatorizare la scroafe au fost asociate cu problemele podale.

Se acorda un interes crescut fata de aceste probleme, in general pentru gradul de locomotie al scroafelor si in special asupra masurilor ce se pot lua pentru a reduce acest tip de afectiuni.

Prin evaluarea prevalentei leziunilor si fisurilor de la nivelul ongloanelor la scroafele aflate in lactatie, se poate determina daca este cazul sa se intervina din punct de vedere managerial, prin aplicarea unor practici care sa reduca incidenta acestor probleme, iar daca este cazul, monitorizarea continua si inregistrarea datelor va permite producatorilor sa-si dea seama daca schimbarile facute au rezultate benefice. Daca se identifica probleme locomotorii, cea mai buna practica este utilizarea de surse organice de minerale in furaj, impreuna cu evaluarea si mentinerea in buna stare de intretinere a pardoselilor din ferma.