Ce ii face pe fermieri sa incerce tehnici noi?

„Am urmarit fermieri din zona Bazinului Hidrografic Superior al Raului Sangamon pentru a cunoaste atitudinea acestora despre utilizarea de MCP pe terenul agricol marginal. Am analizat apoi informatiile demografice ale acestora pentru a divide acesti fermieri in diverse categorii in raport cu potentialul lor de adoptare a noilor practici”, sustine Sarah Taylor Lovell, agroecologist de la Universitatea din Illinois.

Folosind tehnici de grupare statistica, echipa a descoperit faptul ca respondentii la sondaj au fost incadrati in sase categorii. „Fermierii educati” si bine integrati in sistem, precum si „tinerii inovatori”, au avut cea mai mare inclinatie pentru adoptarea sistemelor MCP. Pe de alta parte, respondentii la sondaj care au fost integrati in categoria celor „motivati financiar” si a celor „neimplicati” au parut cei mai putin motivati sa adopte noul sistem de cultivare.

Scopul clasificarii acestor fermieri a fost acela de a implementa diverse strategii adaptate la grupul respectiv, luand in considerare atitudinea lor generala fata de acest sistem. „Daca probabilitatea ca acestia sa adopte noul sistem este foarte mica, probabil nu ar trebui sa pierdem mult timp incercand sa convingem acest grup”, explica Lovell.

Totusi, Lovell crede ca unii fermieri cu sanse mici de acceptare pot fi convinsi. „Unul dintre aceste grupuri, cel al „motivatilor financiar”, s-a aflat in relatie stransa cu metodele GPS de monitorizare, astfel ca ne-am gandit ca putem tinti aceste mijloace de supraveghere. Am putea analiza harti la rezolutie mare ale terenurilor ce apartin acestor ferme pentru a evidentia zonele care nu sunt eficiente pentru productia de porumb si soia. Am incerca sa facem din aceste sisteme alternative de culturi perene unele profitabile”, sustine Lovell. 

Cei cu probabilitate mare de a accepta noile sisteme au fost motivati de probleme legate de mediu, fiind interesati in special de convertirea terenurilor marginale la sisteme de productie a recoltelor energetice, fanului sau diverselor tipuri de nuci. „Fermierii au fost probabil mai familiarizati cu recoltele energetice si de fan”, explica Lovell. Insa a fost importanta pentru acestia existenta unui punct de desfacere pentru produsele de tip MCP.

Un alt factor important a fost reprezentat de arendarea terenurilor. Avand in vedere ca majoritatea recoltelor de tip MCP se matureaza dupa mai multi ani de la cultivare, contractele de inchiriere a terenurilor trebuie sa aiba in vedere investitia pe termen lung.

„Persoana care ia in arenda terenul poate fi foarte interesata de agrosilvicultura sau de sistemele de cultivare perena”, sustine Lovell. „Contractul de inchiriere a terenului trebuie sa fie pe o perioada de timp suficient de lunga incat fermierul sa isi poata recupera investitia pe perioada de derulare a contractului respectiv. De exemplu, anumite tipuri de nuci necesita perioade lungi de timp pentru a se matura. Insa daca integrati niste arbusti fructiferi, acestia vor incepe sa produca fructe in 3-4 ani. Puteti recupera mai rapid o parte din investitie, in acest caz”. 

Absolventii instruiti de Lovell, integrati in cadrul departamentului de Stiinte Agricole de la Universitatea din Illinois, urmaresc in prezent cativa fermieri care au fost interesati de sistemele MCP si concep impreuna cu acestia noi sisteme personalizate de cultivare pe terenurile in cauza. 

„Acest proces face parte din scopul general al acestui studiu. Ne-am intrebat daca obstacolul ce sta in calea acceptarii noilor sisteme de recolta o reprezinta lipsa informarii despre optiunile de elaborare si potentialul economic al acestora”, sustine Lovell. „Daca depasim acest obstacol prin dezvoltarea unor planuri de recolta adecvate, proiectarea economiei de piata si furnizarea informatiilor necesare fermierilor interesati, aceste actiuni vor ajuta, oare, la implementarea acestor schimbari?”