Avortul la oi - cauze si tratamente posibile

Campylobacter sau vibrioza poate cauza 10% pana la 60% din avorturile unui efectiv de oi. Oile de obicei nu sunt bolnave. Fetusul si placenta sunt avortate in timpul ultimelor trei sau patru saptamani de gestatie. Placenta este ingrosata si maro. Unele ovine infectate cu campylobacter pot sa nu aiba avort dar vor produce miei slabi, majoritatea dintre acestia murind.

Vibrionul este contractat de obicei oral. Nu este o boala venerica. Aglomerarea oilor si hranirea cu nutret contaminat cresc sansele unui focar. Oile noi care sunt purtatoare ale organismului vor contamina efectivul. Vaccinati cu un vaccin inactivat la reproducere sau la mijlocul perioadei de gestatie, daca avortarea a fost o problema cu care v-ati mai luptat, in trecut. In anul urmator, folositi un intaritor la mijlocul gestatiei. Vaccinarea costa in Uniunea Europeana cam 40 de centi per oaie per an.

Daca ovinele nu au fost vaccinate si apare un focar de avort, hranirea cu 250 – 400 mg tetraciclina per oaie zilnic timp de 30 de zile ar trebuie sa fie o masura de preventie eficienta. Chlamydia sau avortul enzootic, afecteaza 2% pana la 5% din oi. Aceasta boala a devenit mai des intalnita din anul 1970. Oile de obicei sunt bolnave si nu vor manca pentru doua sau trei zile. Placenta este retinuta si este de culoare maro. Oile de obicei au secretii vaginale.

Avortul apare in timpul ultimelor patru saptamani de gestatie. Exista un nou vaccin (inactivat) care costa aproximativ un dolar per oaie. In cazul unui focar, antibioticele sunt de ajutor, dar incidenta scazuta diminueaza caracterul practic.

Toxoplasmoza este cauzata de un parazit protozoar Toxoplasma gondii, care apare la oameni si la anumite mamifere si pasari. La oi, cauzeaza avortul, encefalita si pneumonia. Toxoplasmoza fost pentru prima data izolata la oaie in anul 1942 si de atunci a devenit cauza cea mai frecventa pentru diagnosticul avortului la oaie. Avortul apare in timpul ultimei luni de gestatie, desi unele ovine infectate pot duce la termen gestatia cu miei slabi sau morti.

Excrementele de pe fan si grane de la pisici sunt o sursa majora de infectie. Din moment ce protozoarul care cauzeaza toxoplasmoza are unele similaritati cu cocidioza, Monesin (neaprobat la oaie dar disponibil cu ajutorul unei retete veterinare) si Lasalocid au fost administrate la oi in timpul sfarsitului perioadei de gestatie pentru a controla cu succes boala.

Dozajul la aceste medicamente il stabiliti impreuna cu medicul veterinar curant. Daca o oaie care nu este gestanta devine infecata cu toxoplasmoza si dezvolta o imunitate impotriva bolii inainte de a deveni gestanta, avortul este evitat in mod normal.