Sacrificarea scroafelor: luam in calcul toti factorii?

Exista intr-adevar doua motive de baza pentru a sacrifica o scroafa. Primul este de a inlocui scroafa cu un animal mai productiv. Al doilea este de a sacrifica scroafa in avantajul ei, de obicei, din cauza conditiilor dureroase. Acesta din urma este, de obicei, evident si nu este o decizie economica. Primul motiv are intr-adevar nevoie de o analiza mai aprofundata.

Atunci cand sacrificarea unei scroafe se bazeaza pe importanta istoriei sale productive, se presupune ca putem evalua cu exactitate productivitatea pe viitor. De asemenea, se presupune ca, atunci cand o scroafa este extrasa din motive de productivitate este imediat inlocuita cu acel animal mai productiv. Sacrificarea pentru productivitate si neinlocuirea acestui animal poate face porcii per scroafa per an sa arate bine, dar rareori are sens economic  deoarece chiar si scroafe de productivitate mai mica pot depasi un loc de scroafa liber. Astfel, cel mai mare factor de tinut cont la indepartarea unei scroafe este daca exista un inlocuitor disponibil. Daca exista un inlocuitor disponibil, putem incepe o analiza mai complexa.

Intrebarea noastra simpla a fost daca putem prezice cu exactitate performantele viitoare ale unei scroafe individuale. In evaluarea noastra exista trei caracteristici de care avem nevoie pentru a evalua pentru a prezice performantele viitoare:

• Importanta istoriei productive a scroafei
• Importanta istoriei productive a celorlalte scroafe din efectiv
• Caracteristicile fizice ale scroafei, incluzand claudicatie, varsta si conformatie

Multi producatori se uita la valoarea predictiva a istoriei prealabile a scroafei. De exemplu; o revenire a caldurilor poate anticipa ca in cazul in care este imperecheata din nou, este mai probabil sa revina inca o data cadurile. Acest lucru poate fi un motiv pentru a sacrifica animalele, dar precizia acestei predictii este determinata de productivitatea restului efectivului. O scroafa intr-un efectiv cu o rata de 70% fatare ar trebui sa aiba mult mai multa libertate decat o scroafa intr-un efectiv cu o rata de 90% fatare. De multe ori avem parte de mai multe sacrificari din cauza productivitatii scazute a unui efectiv cu productivitate scazuta, care sunt mai degraba puse pe seama oamenilor, decat pe scroafa. Este greu de gasit un efectiv care si-au gasit drumul spre o productivitate ridicata.

Poate ca un alt mod de a descrie problema de sacrificare intr-un efectiv cu productivitate scazuta este sa luam conceptul de zgomot statistic. Un efectiv cu o rata mica de fatare ar trebui sa fie vazut ca un efectiv zgomotos din punct de vedere statistic, fiind greu de prezis modul in care un anumit animal va satisface, deoarece exista atat de multa variatie in performanta de-a lungul timpului la scroafe. Astfel, deciziile cu privire la anumite scroafe sunt extrem de inexacte.

Sincer, cel mai bun prezicator al performantei viitoare pare a fi varsta si starea scroafei. Productivitatea pe viitor pare a fi cel mai bine prezisa uitandu-te la scroafa. Claudicatia, chiar si in stadii mici, pare sa creasca probabilitatea de productivitate scazuta in viitor la un nivel mai precis decat sa ne uitam pur si simplu la productivitatea anterioara. De asemenea, problemele conformationale par a fi utile in evaluarea contributiei unui animal la efectiv. In cele din urma, paritatea scroafei, mai ales atunci cand nu este mascata de practici de intretinere incrucisate, prezice problemele de calitate ale descendentilor destul de precis. Acesti din urma factori sunt mai dificil de monitorizat si vor avea nevoie de inregistrari mai detaliate pentru a valida efectele lor in efective individuale.

Este dificil sa ne imaginam, uneori, mecanismul prin care problemele anterioare de productivitate la o scroafa vor continua in viitor, decat daca nu este ceva fizic in neregula cu scroafa. Pe de alta parte, ar trebui sa fie usor de imaginat ca un animal compromis fizic ar putea avea dificultati in viitor. Daca ne uitam la inregistrari, uneori, acest din urma aspect lipseste.