Cresterea pasarilor de curte - amenajarea si ventilatia adaposturilor
Cresterea pasarilor de curte poate fi o experienta placuta pentru persoanele implicate in aceasta activitate. Totusi, oamenii obisnuiti nu sunt constienti de timpul, efortul si cunostintele necesare pentru succesul unei astfel de activitati. In acest articol dedicat managementului de baza vom acoperi subiecte precum amenajarea, achizitionarea puilor de gaina, clocirea oualor, ingrijirea zilnica si controlul pradatorilor.
- Detalii
- Accesări: 1393
Amenajare
Design
Designul adapostului va influenta ingrijirea pasarilor, confortul si bunastarea acestora. Exista numeroase aspecte legate de amenajare, care trebuie avute in vedere. Cotetul pasarilor poate fi sofisticat si cu aspect placut proprietarului, asemanandu-se cu un loc de joaca pentru copii: cu ferestre, cu jardiniere, sa fie vopsit in diverse culori s.a.m.d. Cotetul poate fi, de asemenea, foarte simplist, de forma cubica, alcatuit din lemn tratat si plasa de sarma sau compus din metal, sarma si lemn cules din jurul gospodariei. Nu exista mod gresit pentru a construi cotetul pasarilor, insa designul lui ar trebui sa favorizeze curatarea si spalarea acestuia, sa protejeze pasarile de pradatori si sa asigure spatiu de miscare suficient pentru pasari. Structura ideala ar trebui sa cuprinda o pardoseala din ciment, incadrata de pereti lavabili. Acest lucru ar asigura curatarea si dezinfectarea eficienta a cotetului, la inlocuirea grupului de pasari. In mod obisnuit, cotetele prezinta pardoseala din pamant, ceea ce creeaza probleme in cazul aparitiei unei epidemii.
Adapostul pentru pasari poate fi complet inchis, sau poate avea acces catre un tarc extern. Oricare dintre variante este acceptabila, insa designul adapostului trebuie sa limiteze accesul pasarilor salbatice si al pradatorilor. O discutie mai detaliata legata de controlul pradatorilor poate fi gasita spre sfarsitul acestui articol. In mod ideal, orice deschidere in cotet ar trebui acoperita cu plasa din sarma, iar usile deschise ar trebui, de asemenea, sa fie acoperite cu plasa de insecte. Acesea vor limita accesul pasarilor salbatice atrase de prezenta constanta a hranei si a apei. Totusi, acest lucru nu este o optiune pentru tarcurile in aer liber, aparand astfel riscuri pentru biosecuritate.
Ventilatie
O idee preconceputa este aceea ca schimbul de oxigen este motivul principal pentru ventilarea adapostului de pasari. Ventilatia este importanta pentru eliminarea umezelii, a excesului de caldura, pentru schimbul de gaze de la nivelul asternutului si pentru asigurarea aerului curat. Primavara, vara si toamna nu pun de obicei probleme ventilatiei. Totusi, o problema normala apare prin diferenta de temperatura dintre zilele calduroase si serile reci, caz in care proprietarul trebuie sa sporeasca ventilatia in timpul zilei si sa inchida adapostul pe timpul noptii. Exista situatii cand diferentele de temperaturi nu sunt justificabile, rezultand o zi calduroasa cu ventilatie limitata. Acest lucru creaza probleme respiratorii ca urmare a umiditatii exagerate din adapost.
Lunile de vara pot aduce temperaturi ridicate, iar ventilatia devine importanta pentru ca circulatia aerului sa indeparteze excesul de caldura din cotet. In industria comertului de carne de pasare, ventilatia controlata prin sisteme computerizate si ventilatoare electrice isi intensifica activitatea pentru a mari fluxul de aer, pe masura ce temperaturile cresc. In cazul unui cotet pentru pasari de curte, se pot deschide geamurile si usile, acoperite in mod convenabil cu plasa de insecte, pentru a mari fluxul de aer ce circula prin cotet (ventilatie naturala). Alta optiune ar fi folosirea unui mic ventilator pentru circularea aerului (ventilatie mecanica). Un ventilator achizitionat de la un comerciant specializat va functiona suficient de bine. Subliniem ideea ca scopul ventilatiei nu este aceea de a asigura aportul de oxigen pentru fiecare pasare in parte, ci pentru a asigura circulatia si reimprospatarea aerului din cotet.
Necesitatea echilibrarii ventilatiei cu mentinerea caldurii devine evidenta in lunile de iarna. Daca accelerati ventilatia pentru a elimina toata umezeala din cotet, se va pierde tot aerul cald, acest lucru rezultand intr-o crestere a cheltuielilor de mentinere a temperaturii. Pe de alta parte, daca mentineti temperatura ridicata, nu veti putea elimina excesul de umezeala, creandu-se astfel mari probleme de administrare. De aceea, un minim de ventilatie ar trebui aplicata pentru indeplinirea ambelor obiective: inlaturarea umezelii si mentinerea temperaturii in parametrii optimi. Ventilatia minima descrie situatia in care o cantitate mica de aer rece patrunde in cotet, este incalzit de catre aerul deja existent inauntru, omogenizandu-se astfel. Acest lucru este posibil cu ajutorul unor deschideri aflate de-a lungul liniei grindei sau, in functie de tipul de amenajare, o simpla intredeschidere a unei ferestre ar putea avea acelasi rezultat. O cale de acces a aerului care nu este orientata catre tavan va cauza coborarea aerului rece si, implicit, curenti de aer inutili in adapost. Efectele acestora ar fi reprezentate de imbolnavirea puilor sau de cheltuieli crescute, legate de incalzirea suplimentara a cotetului.
Un cotet conceput sa aiba pereti izolati si acoperis poate crea probleme de spatiu prea ingust. Acest lucru inseamna ca din exterior nu poate intra aer curat, limitandu-se astfel ventilatia. Aceasta situatie poate crea cateva probleme. Una dintre ele este acumularea umezelii, ce rezulta in condensarea vaporilor la nivelul peretilor si tavanului si in obtinerea efectului de „ploaie”. Acest lucru poate determina probleme ale asternutului care pot afecta sanatatea pasarilor. In plus, mediul umed poate favoriza aparitia mucegaiului si a altor boli contagioase. In al doilea rand, o cantitate excesiva de amoniac poate fi degajata de catre asternutul murdar si lipsa ventilatiei. Atunci cand cantitatea de amoniac din aer devine prea mare, peste 25 ppm, pasarile pot suferi efecte secundare la nivelul sistemului respirator si al ochilor.
