Tehnologii si programe destinate imbunatatirilor sustenabile ale productiei de pasari de curte

In ciuda multor constrangeri, inclusiv a unei mortalitati crescute datorate bolilor si nutritiei deficitare, imbunatatirile importante pot fi realizate prin programe de dezvoltare bine gestionate care inzestreaza diversele persoane implicate in industria cresterii pasarilor de curte cu cunostintele, abilitatile si resursele necesare. Dincolo de nevoie de imbunatatiri substantiale ale capacitatii umane si institutionale care se cumuleaza, responsabilii cu proiectarea si aplicarea legislatiei trebuie sa fie sensibilizati sa recunoasca semnificatia si potentialul productiei de pasari de curte.

Acest articol subliniaza importanta productiei de pasari de curte ca si mijloc de reducere a saraciei, de sensibilizare alimentara si de intarire a drepturilor femeilor din tarile aflate in curs de dezvoltare. Identifica obiectivele dezvoltarii acestor sisteme de productie si contributia acestora la indeplinirea Obiectivelor Dezvoltarii Milenare. Analizeaza optiunile, strategiile si tehnologiile folosite pentru indeplinirea acestor obiective si sugereaza cateva solutii. 

Introducere

In ultimii 30 ani, o „revolutie a septelurilor” ((Delgado et al., 1999) a dus la o crestere rapida a productiei de carne de pasare. Aceasta „revolutie” si cresterea rapida a cererii pentru carne si pentru alte produse de origine animala din tarile aflate in curs de dezvoltare a fost alimentata de cresterea populatiei, a venitului pe cap de locuitor si a procesului de urbanizare. 

Din anii 1990 pana in anul 2005, consumul de carne de pasare in tarile in curs de dezvoltare a crescut cu 35 milioane tone - crestere aproape dubla decat cea observata in tarile dezvoltate. Aceasta crestere a fost cel mai evidenta in estul si sud-estul Asiei, precum si in America Latina, in special in China, India si Brazilia (FAO, 2008). Proportia de consum al carnii de pasare in tarile aflate in curs de dezvoltare, in raport cu consumul mondial, a crescut de la 43% la 54% intre anii 1990 si 2005. In mod similar, proportia consumului la nivel mondial de carne de pasare produsa in tarile in curs de dezvoltare a crescut de la 42% la 57%. Se estimeaza ca productia si consumul de carne de pasare in tarile aflate in curs de dezvoltare va creste cu 3,6% si, respectiv, 3,5% pe an, intre anii 2005 si 2030 (FAO, 2008).

Pentru a face fata acestei cereri crescute, sectorul cresterii pasarilor a suferit modificari structurale majore in toata lumea in ultimele doua decade. Sistemul de crestere a pasarilor a devenit mai intens, concentrat din punct de vedere geografic, integrat in plan vertical si conectat la retelele globale de distributie. Acest lucru a fost initiat de inovatiile si dezvoltarea tehnologica ce privesc toate aspectele cresterii pasarilor: imperecherea, reproducerea, hranirea si adapostirea, prevenirea bolilor, transportul, procesarea, depozitarea si vanzarea. 

Industria cresterii pasarilor a profitat si de cresterea preferintei consumatorilor din tarile dezvoltate pentru carnea fara grasime si pentru produsele pe baza de carne procesata, observata in tarile dezvoltate.

Cresterea sectoriala a adus in general, pana in prezent, beneficii marilor intreprinderi comerciale, in timp ce intreprinderile mici si mijlocii producatoare de carne de pasare nu au putut participa pe aceasta piata de desfacere dinamica. 

Ca o consecinta, a aparut o diviziune tot mai mare in cadrul sectorului cresterii pasarilor: un sub-sector comercial de mare amploare dominat de companiile industriale integrate in structura verticala ce servesc ca si piata de desfacere aflata in extindere in tarile dezvoltate si in multe dintre cele in curs de dezvoltare, si un sub-sector de mica amploare care este predominant in tarile nedezvoltate. 

Sub-sectorul comercial de mare amploare cuprinde in prezent o capacitate estimata de 72% din productia globala de carne de pasare si de 61% din productia globala de oua (Steinfeld et al., 2006), cu mari diferente intre state. 

In majoritatea tarilor aflate in curs de dezvoltare, sistemele de productie la scara mica reprezinta sistemele de productie alternative sistemului industrial, si include sistemele de productie urbana si sub-urbana. 

Gainile reprezinta in general specia predominanta, insa curcanul, rata si bibilica sunt, de asemenea, specii importante in anumite regiuni. O problema recurenta priveste viitorul productiei la scara mica, in general, si pe cel de provincie, in particular. Astfel, apar o serie de intrebari:

• Care sunt sistemele de productie la scara mica si de provincie a carnii de pasare?
• De ce sa ne facem griji in privinta productiei de pasari de curte?
• Care sunt obiectivele dezvoltarii productiei de pasari de curte?
• Ce strategii, optiuni si tehnologii au contribuit la obtinerea acestor obiective?
• Care sunt informatiile invatate? 

Acest articol incearca sa raspunda la aceste intrebari conform literaturii studiate si a celor mai recente studii din domeniu. 

Se concentreaza pe productia de pasari de curte, insa referirile la alte sisteme de productie si la alte specii folosite sunt mentionate la momentul potrivit. 

Sistemele de productie la scara mica si de provincie a carnii de pasare

In toate tarile in curs de dezvoltare, multi oameni pastreaza un numar mic de pasari pentru consum propriu, vanzari ocazionale si pentru diverse scopuri socio-culturale. Acest sistem a fost numit „productie de pasari de curte”, deoarece acesta a aparut initial in sate. Termenul de „pasari in sistem liber” a fost apoi creat pentru a descrie modul de hranire in cadrul acestui sistem de productie, devenind aproape sinonim cu „puiul de tara”. Procesul de urbanizare aflat in crestere a facut mai frecventa cresterea unui numar mic de pasari in zonele urbane si sub-urbane. Daca pasarile sunt tinute la interior permanent sau in majoritatea timpului, acestea sunt numite adesea „pasari de curte”. Odata cu diminuarea resurselor de hranire in sistem liber la sat si cu absenta, sau disponibilitatea foarte limitata, a resurselor naturale in mediul urban, furajarea suplimentata a devenit mai frecventa. Termenul de „ferma familiala de pasari” a fost, de aceea, creat pentru descrierea varietatii sistemelor de productie la scara mica care se afla in zonele rurale si sub-urbane ale tarilor aflate in curs de dezvoltare. 

In loc sa defineasca sistemele de productie ca atare, termenul este folosit pentru a descrie productia de pasari practicata de familii la nivel individual ca mijloc de obtinere a securitatii alimentare, a venitului si a locurilor de munca pentru femei si copii (Sonaiya, 1999). 

Speciile de pasari care se cresc, metodele de hranire si de ingrijire, precum si dimensiunea obisnuita a grupurilor de pasari pot varia de-a lungul regiunilor si tarilor. Gainile se cresc aproape peste tot, in timp ce ratele, curcanii si bibilicile sunt importante in anumite regiuni. Numarul surselor externe de furaje si masuri sanitare este in general mic. Pasarile sunt in general de tip greu de definit si se inmultesc prin gaini clocitoare. Totusi, sub influenta productiei comerciale de carne de pasare si a programelor de dezvoltare, au aparut noi forme mai intensive de productie la scara mica, iar acest lucru a influentat hranirea, productia de pui si sanatatea pasarilor. 

Sistemele de productie la scara mica au fost introduse in urmatoarele categorii de catre Gueye(2005):

(I) crestere in sistem liber traditional ca pasari de curte sau de tara; 

(II) crestere in sistem semi-liber;

(III) crestere in sistem intensiv la scara mica. 

Trasaturile comune ale tuturor acestor sisteme de productie a pasarilor sunt acelea ca sunt sustinute de femei, dupa cunostinte traditionale, si contribuie intr-o importanta, dar mica proportie la venitul gospodariei. Acest articol analizeaza starea acestor sisteme de productie la scara mica in mediul rural si de aceea foloseste termenul de „productie de pasari de curte”. 

De ce sa ne facem griji in privinta productiei de carne de pasare? 

Productia de pasari in mediul rural aduce o contributie importanta la securitatea alimentara si la diminuarea saraciei in multe state din intreaga lume (Dolberg, 2008; Alders si Pym, 2009); 80%-90% dintre gospodariile din mediul rural din zona sub-desertica a Saharei Africane si din sudul Asiei cresc una sau mai multe specii de pasari (Gueye, 2003). Pasarile de tara reprezinta pana la 80% din numarul total de pasari din tarile sarace cu deficit de hrana (Gueye, 2003; Pym et al., 2006) si asigura hrana de buna calitate care imbunatateste statutul nutritional si sanatatea membrilor familiei. 

Acest aspect este important pentru oamenii saraci din mediul rural din tarile aflate in curs de dezvoltare, in special pentru copiii mici si mamele lor, care nu consuma suficiente alimente de origine animala si care sufera adesea de subnutritie si deficit al micronutrientilor. 

Pasarile crescute in sate ajuta si la diversificarea venitului si actioneaza ca si forma de agonisire si asigurare a bunurilor. 

Pasarile sunt vandute rapid si cu usurinta pentru intrunirea necesitatilor esentiale ale gospodariei, precum alimentele, medicamentele si taxele scolare.