Nutritia suinelor afecteaza flora intestinala si cursul afectiunilor enterice

PH-ul gastric si intestinal

PH-ul gastric si intestinal afecteaza activitatea enzimelor digestive si a duratei de digestie, influentand astfel cantitatea de nutrienti valabila pentru absorbtie. Este, de asemenea, si un factor de mediu primar ce influenteaza capacitatea organismelor patogene de a coloniza intestinul. PH-ul scazut al stomacului asigura initial o bariera in calea microorganismelor patogene. Proliferarea organismelor oportuniste, precum E. coli si Salmonella, este favorizata de un pH aproape neutru. Scaderea pH-ului din intestine tinde sa favorizeze dezvoltarea bacteriilor rezistente, inclusiv a lactobacililor, care contribuie la restabilirea florei microbiene sanatoase. Studiile arata faptul ca imediat dupa intarcare, pH-ul intestinal creste, determinand dezvoltarea bacteriilor patogene. 

Acizii grasi volatili

In intestine are loc o fermentatie considerabila a nutrientilor din hrana, iar aceasta activitate produce acizi de fermentatie, inclusiv acizi grasi volatili (AGV). AGV par sa joace cateva roluri importante in rezistenta agentilor patogeni. Studiile arata faptul ca nivelul ridicat de AGV din intestine creste rezistenta organismului la agenti patogeni oportunisti, inclusiv la E. coli. O parte din efectele pozitive ale AGV poate fi datorata capacitatii lor de a contribui la reducerea pH-ului din intestine, dar acestia mai contribuie, de asemenea, si la sanatatea tractului gastrointestinal prin furnizarea unei surse de energie disponibila pentru tesuturile intestinale. AGV asigura intr-o mare proportie necesarul energetic al acestor tesuturi. Concentratiile crescute de AGV mai pot, de asemenea, sa creasca perioada de golire stomacala si de contractie a ileonului la porc. Diminuarea miscarii alimentelor prin tractul digestiv contribuie la sporirea colonizarii cu agenti patogeni. 

Mucinele intestinale

Mucinele sunt proteine produse de catre celulele epiteliale intestinale. Acesti compusi protejeaza tubul digestiv de actiunea abraziva a alimentelor ingerate si de colonizarea bacteriana. Aceste mucine mai pot sa lege adezine patogene specifice, reducand astfel riscul atasarii organismelor patogene la receptori similari de pe celula-gazda. S-a descoperit faptul ca mucinele reprezinta cel mai mare component inhibitor al anumitor tipuri de E. coli aderente la peretele intestinal. Legarea adezinelor patogene la mucine scade timpul de expunere al tesuturilor intestinale la aceste adezine, putand preveni si reduce astfel declansarea raspunsului imun si a infectiilor. Mucinele sunt, de asemenea, fermentescibile de catre microflora, iar unele bacterii enterice pot selecta anumite componente ale carbohidratilor din mucine ca si substrat nutritiv. 

Microflora intestinala

Importante dovezi indica un efect direct al microflorei asupra colonizarii patogenilor. O microflora normala stabila asigura rezistenta impotriva patogenilor enterici prin mai multe mecanisme. Microflora normala concureaza cu organismele patogene pentru nutrienti, iar produsii secundari ai acestei microflore Previn colonizarea tesutului intestinal de catre patogeni. O microflora rezistenta mai poate, de asemenea, stimula productia de factori imuni, precum imunoglobulinele si mediatorii raspunsului inflamator, sporind protectia organismului.

Influenta nutritionala

Exista dificultati in incercarile de a modifica considerabil microflora intestinala, din moment ce majoritatea ratiilor includ cantitati mari de cereale, pentru ratiile furnizante de energie, iar situatia economica dicteaza utilizarea in continuare a acestor diete. Totusi, dieta poate afecta considerabil concentratia de AGV. Cel mai eficient mijloc de promovare a cresterii cantitatii acestor produse secundare ale fermentatiei, este acela de a furniza mai multe fibre in ratie. Totusi, trebuie comparate avantajele cu riscul efectelor negative ale cantitatii mari de fibre asupra cresterii si conversiei furajelor. 

Exista o varietate de produse pe baza de microorganisme administrate direct, care pot fi incluse in ratie sau in apa pentru a suplimenta si/sau a ajuta la stabilirea unei microflore sanatoase. Aceste produse sunt benefice pentru sanatatea si performanta animalelor, mai ales in situatia intarcarii sau in alte situatii care favorizeaza aparitia infectiilor patologice.

Suplimentarea dietelor de dupa intarcare cu carbohidrati specifici, precum galactoza, poate ajuta la mentinerea echilibrului carbohidratilor si, prin urmare, si la diminuarea degradarii si fermentarii produse de bacteriile enterice. Aceasta poate sa nu fie o problema serioasa la porcii mai in varsta, dar poate fi importanta pentru purceii proaspat intarcati, prin dezvoltarea microflorei protectoare si/sau a mucinei.

Promovarea cresterii, sau cel putin a mentinerii aportului de hrana dupa intarcare, continua sa fie elementul cheie pentru diminuarea riscului de probleme de sanatate si pentru cresterea performantei animalelor. Schimbarile bruste ale cantitatii si compozitiei dietei pot afecta drastic populatiile microbiene, iar prin asigurarea aportului adecvat de hrana se diminueaza riscul dezvoltarii florei patogene oportuniste si se imbunatateste calitatea nutrientilor disponibili pentru crestere si pentru functia imuna.  Asigurarea unui spatiu individual potrivit in zona de furajare, ajustarea potrivita a hranitorilor, inlaturarea furajelor perimate si ajustarea si mentinerea conformitatii adapatorilor, sunt factori importanti pentru optimizarea furajarii. 

Pe masura ce informatiile despre interactiunile de la nivelul florei intestinale, componentele dietei si informatiile despre agentii patogeni se aduna, vom fi mai capabili sa controlam tulburarile enterice si sa furnizam strategii de preventie si control mai eficiente. Optimizarea dietelor incepe sa devina o unealta tot mai recunoscuta a protectiei intestinale si a preventiei afectiunilor enterice, in special in masura in care presiunea opiniei publice este aplicata pentru reducerea efectelor folosirii si/sau a dependentei de antibiotice asupra sanatatii animale.