Limfosarcomul bovin

Sunt forme multiple ale limfomului/limfosarcomului bovin (diferite denumiri, aceeasi boala). Formele sunt clasificate in functie de varsta la care se declanseaza, localizarea tumorilor si frecventa aparitiei intr-un efectiv.

Sunt trei forme sporadice care nu sunt considerate a fi asociate cu virusul leucemiei bovine (VLB), desi acest virus ocazional poate fi detectat in leziuni. Acestea includ:

• Forma juvenila care afecteaza limfonodurile.
• Forma timica afecteaza timusul bovinelor tinere (6 luni pana la 3 ani).
• Forma cutanata afecteaza cel mai des bovinele cu varste cuprinse intre 18 luni si 3 ani.

O alta forma a bolii – leucoza enzootica bovina. Cauzata de VLB la bovinele de cel putin 3 ani, cu o aparitie generala la varste cuprinse intre 4 si 8 ani, semnele clinice sunt absente la majoritatea vacilor afectate de acest virus. Daca este verificat, aproximativ 30% dintre acestea vor prezenta limfocitoza persistenta (numar crescut de celule albe in sange). Doar aproximativ 5% din bovinele infectate cu VLB vor prezenta semne clinice asociate cu sistemele de organe precum pielea, viscerele (asociate cu organele abdominale, in particular cu abomasum-ul), inima sau maduva spinarii.

Putem detecta infectia printr-un titru sanguin, desi exista un oarecare decalaj intre infectare si rezultatele pozitive. Un studiu de la sfarsitul anilor 1990 a estimat ca aproximativ 10% din bovinele pentru carne sunt infectate de acest virus, raspandit aproximativ in 38% dintre efective. Este de asemenea disponibil un test care detecteaza direct materialul genetic viral in locul raspunsului imun la acest virus. 

Activitatile cu risc crescut pentru raspandirea bolii includ decornarea, crotalierea, tatuarea, vaccinurile injectabile si palpatia transrectala. Aceste practici pot raspandi cantitati mici de sange intre bovine, 1 microlitru (a mia parte a cc) fiind capabil sa raspandeasca boala prin intermediul celulelor albe contaminate. În unele efective (in special cele de lapte), este folosit un nou manson pentru fiecare vaca in timpul verificarii gestatiei si un ac nou ar putea fi utilizat pentru fiecare vaca, in special la cele cu voaloare reproductiva crescuta. Mustele de cai sunt de asemenea suspectate de raspandirea bolii.

Virusul poate fi transferat de asemenea si la nivelul uterului. Transmiterea prin reproducere este posibila, dar procesul de pregatire pentru depozitare a lichidului seminal care este utilizat la inseminarea artificiala pare sa aiba un efect de protectie.