Studiile social-economice au in vedere amplasarea pe terenuri slab productive sau neproductive, in zonele preorasenesti, a unitatilor producatoare de lapte, carne si oua si a celorlalte tipuri in zonele rurale; existenta cailor de comunicatie, a resurselor de furaje, apa potabila si energie pentru asigurarea unei eficiente maxime a investitiilor si folosirea rationala a fortei de munca.

Studiile edilitare au in vedere amplasarea unitatilor zootehnice, in functie de planurile de sistematizare si perspectivele de dezvoltare ale localitatilor rurale si urbane, dupa caz, pentru reducerea pretului de cost a investitiilor, prin construirea si folosirea in comun a unor unitati, precum si evitarea dezafectarii lor.

Studiile sanitare au in vedere alegerea amplasamentului de asemenea maniera incat sa evite sau sa limiteze poluarea mediului la nivelul limitelor sanitare si, prin aceasta, riscul de imbolnaviri, zoonoze si disconfort.

Studiile sanitar-veterinare au in vedere necesitatea prevenirii contaminarii efectivelor din viitoarea investitie, dar si a difuzarii de boli din aceasta. De asemenea, se are in vedere asigurarea parametrilor de microclimat, dar si a altor cerinte de igiena.

{loadposition tab99}

In aceste conditii amplasamentul ales trebuie sa raspunda urmatoarelor deziderate:

sa fie suficient de mare, pentru a permite desfasurarea in bune conditii a tuturor activitatilor aferente unitatilor zootehnice, conform tehnologiilor concepute;
sa aiba o panta lina, uniforma, de 1-3%, cu expunere spre sud, sud-est si sud-vest, pentru a asigura o buna expunere la soare si o colectare eficienta a precipitatiilor;
sa fie sub nivelul localitatilor invecinate, pentru a se evita scurgerile de apa si a dejectiilor spre acestea;
sa nu fie inundabil, intelegand prin aceasta ca punctul cel mai decliv al amplasamentului trebuie sa depaseasca cu minimum 0,5 m nivelul maxim posibil al apelor curgatoare din zona, iar coeficientul de risc nu trebuie sa fie mai mare de 1% pentru complexe si de 2% pentru ferme;
sa fie stabil, avand solul cu permiabilitate mare, capacitate de retinere a apei si capilaritate reduse;
sa aiba nivelul apei freatice la minimum 1,5 m adancime (se determina prin studii hifrologice si pedologice);
sa fie salubru, liber de germeni anaerobi, elemente parazitare (se face prin studiile biologice ale solului);
sa nu fie asezate in vai stramte, neinsorite, umede, cu ceata persistenta sau in apropierea apelor statatoare, favorabile dezvoltarii insectelor hematofage;
sa fie protejat de vanturile dominante reci si de inzapeziri, in care sens se aleg pantele opuse ale acestora;
sa fie astfel localizat incat vantul dominant sa nu antreneze gazele odorante spre localitatile limitrofe;
sa aiba in apropiere terenuri pentru pasuni si culturi furajere;
sa beneficieze de surse de apa potabila si de energie electrica (dar fara ca ferma sa fie traversata de retele de inalta tensiune);
sa aiba in apropiere statii de transformare a energiei electrice si cai de comunicare (dar nu mai aproape de 22 m de sosele nationale, 20 m de sosele judetene si 18 m de drumuri comunale);
sa fie la distante asiguratoare de sursele de poluare organizate permanente (combinate chimice, metalurgice, termocentrale).
Este interzis ca unitatile zootehnice sa fie traversate de drumuri publice, conducte de gaze sau de canalizare publica.

La amplasarea unitatilor zootehnice se va avea in vedere si asigurarea zonelor de protectie sanitara , pentru prevenirea poluarii mediului ambiant al localitatilor invecinate. Pentru realizarea acestui deziderat trebuie asigurate distantele minime dintre unitatile zootehnice si centrele populate, care conform actelor normative (ordinul MS nr. 981/1994) sunt de: 500-1000 m pentru unitatile de crestere si ingrasare a porcinelor, in functie de marime (sunt puternic odorante); 300-500 m pentru unitatile de crestere si exploatarea bovinelor (300 m pentru unitatile sub 500 bovine si 500 m pentru unitatile cu efective mai mari de 500 bovine); 500 m pentru unitatile de crestere si exploatare a ovinelor.

Zonele de protectie sanitar-veterinara , oficializate prin ordinul MAIA nr. 76/1979, au drept scop asigurarea izolarii in spatiu a unitatilor zootehnice, pentru prevenirea difuzarii sau contaminarii de/cu boli transmisibile la/din alte localitati si evitarea poluarii centrelor populate limitrofe. Pentru realizarea acestui deziderat s-au stabilit distantele minime necesare intre unitatile zootehnice. Acestea sunt de 200-500 m intre unitatile zootehnice de profiluri diferite, in sistem de crestere intensiv, cu exceptia distantei dintre unitatile cu animale de blana si celelalte unitati zootehnice, care au fost stabilite la 100-200 m

PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE SI SFATURI EXPERTE CONSULTATI MEDICUL VETERINAR CURANT SAU UN MEDIC VEDTERINAR SPECIALIST.Va rugam sa retineti ca informatiile prezentate sunt pentru informarea dvs., date oferite de medici veterinari experti. Aspectele practice si manifestarile clinice pot avea semnificatii variabile specifice fiecarui individ de aceea aceste articole nu sunt un substitut pentru o examinare clinica efectuata de un medic veterinar. Pentru intrebari particularizate situatiei dvs., va rugam sa intrebati un medic veterinar in sistemul SENSA. Aceste informatii fac parte din programul de informare corecta a proprietarilor de animale de companie sau de ferma derulat de Revista Veterinarul impreuna cu colaboratorii si editorii sai.

Completează adresa de email corect

Amplasarea fermelor

Alte informații despre bovine

Alte informații despre oi si capre

Abonează-te pentru mai multe informații utile