Revista „Bovine Veterinarian” a organizat o intalnire cu un grup de experti veterinari, reprezentanti ai mediului academic si al celui din practica privata. Dr. Mark Hilton, de la Facultatea de Medicina Veterinara a Universitatii Purdue, membru al Colegiului American al Medicilor Veterinari Practicieni (ABVP), a jucat rolul de moderator al discutiilor ce au avut loc. Lista distinsilor participanti a inclus practicieni veterinari, profesori universitari precum si medici veterinari fermieri din intreaga lume.

Modul in care parazitii afecteaza vacile

Participantii au cazut de acord asupra faptului ca Ostertagia ostertagi, sau „viermele maro de stomac”, este principalul nematod care cauzeaza pierderi la vacile adulte de-a lungul Statelor Unite ale Americii. Vitele ingereaza ouale parazitului atunci cand pasc, acestea eclozeaza, iar viermii maturi distrug mucoasa gastrica si afecteaza functia digestiva. In boala de tip doi produsa de Ostertagia, viermele devine hipobiotic, inchistandu-se in abomasum in timpul sezoanelor reci sau uscate si redevenind activ ulterior.

Participantii au cazut de acord si asupra cazurilor clinice cauzate de Ostertagia, care la vacile mature sunt neobisnuite, insa au efect asupra reproductiei. S-a mentionat faptul ca in California si in alte parti vestice americane, boala de tip doi produsa de Ostertagia este relativ frecventa vara tarziu sau toamna devreme. Efectele subclinice sunt importante si reale, dar dificil de cuantificat.

In Romania boala produsa de Ostertagia ostertagi este denumita Trihostrongiloidoza si contrar importantei acesteia, in productie fermierii nu o urmaresc atent si de cele mai multe ori considera scaderea productiei determinata de alti factori.

Principalele efecte al parazitului Ostertagia asupra vacilor adulte includ scaderea in greutate, scaderea randamentului nutritional si al conditiei corporale si posibila ineficienta reproductiva, adaugandu-se ca oricare dintre acestea e dificil de atribuit strict parazitului. Cativa participanti au sustinut ca tratamentele periodice in cadrul turmei probabil ajuta la diminuarea numarului de paraziti de pe pasune si poate scadea riscul infestatiei si al reducerii performantelor viteilor.

Dr. Rogers a justificat efectul parazitismului pe baza suprimarii apetitului. Ostertagia provoaca cresterea pH-ului din stomac si a cantitatii de gastrina secretata, aceasta ducand la pierderea apetitului. In cele din urma, efectele suprimarii apetitului duc la deprecierea starii corporale, care se coreleaza cu scaderea performantei reproductive.

Dr. Mrd. Bryan Vander Ley, membru al Colegiului American pentru Medicina Preventiva Veterinara, asistent universitar in medicina veterinara si chirurgie de la Universitatea din Missouri a notat faptul ca exista dovezi substantiale, mai ales la alte specii, dar si la bovine, cum ca parazitii blocheaza raspunsul imun la un nivel scazut. Ei transforma raspunsul imun de tip celular, imunitate mediata prin T-helper-1, in raspuns imun mediat prin T-helper-2, de tip umoral. ”Aceasta este mai mult o problema a viteilor decat a vacilor adulte”, a sustinut dumnealui, „dar daca incerc sa obtin un raspuns la un vaccin facut la vitei, ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa am de-a face cu o multime de nematode gastrointestinale, deoarece acestea vor interfera cu rezultatele dorite de mine”.

Dr. Mark Hilton, de la Facultatea de Medicina Veterinara a Universitatii Purdue a sustinut ca parazitismul este implicat adesea in cazurile de slabire a vacilor, insa si alte variabile mai sunt adesea implicate. „Le spun studentilor mei ca rareori vad vaci cu o singura boala. Atunci cand vad doua vaci moarte ce zac langa un stejar fara scoarta a doua zi dupa o furtuna cu fulgere, sunt destul de sigur ca problema a fost una singura: au fost lovite de fulger”. In aproape toate celelalte situatii, mai multi factori sunt implicati.

Prioritatea tratamentului si sincronizarea acestuia

Cei prezenti la intalnire au discutat despre practicile curente si despre mijloace legate de tratarea efectivelor de vaci impotriva parazitilor intestinali, si au cazut in general de acord asupra faptului ca producatorii vad deparazitarea viteilor si a tineretului de inlocuire ca pe o prioritate mai mare decat deparazitarea vacilor adulte. Cei care isi trateaza in mod regulat vacile tind sa decida momentul si metoda pe baza unei conventii, traditii sau pe baza costurilor, in loc sa ia in calcul rezultatele.

Dr. Mrd. Glenn Rogers, diplomat al Consiliului American al Medicilor Veterinari Practicieni a sustinut ca a vazut producatori care isi deparaziteaza vacile atunci cand acestea se afla la jgheabul de adapare in loc sa le trateze in momente potrivite, bazate pe factori biologici. A mai sustinut ca veterinarii ar trebui sa lucreze cu clientii in scopul elaborarii de sisteme de gestionare a sanatatii, potrivite pentru sistemul lor individual. Acest lucru ar presupune un compromis intre momentul „ideal” de deparazitare si cel in care fermierul poate sa o si faca.

Dr. Arn Anderson, practician la Spitalul Veterinar Cross Timbers din Bowie (Texas), a incuviintat, spunand ca deparazitarea „trebuie sa se potriveasca cu calendarul lor reproductiv din schema individuala de productie. Daca nu se potriveste, fermierii nu o pot realiza”.

Dr. Drd. Tom Craig, profesor la Universitatea A&M Texas a sustinut ca mediul local si regional, starea vremii si mijloacele de biosecuritate influenteaza prioritatile de control. „De unde se contamineaza cu viermii?”, intreaba dansul, mentionand ca deplasarile extinse ale efectivului ca raspuns la seceta din ultimii ani probabil ca au introdus specii de paraziti in zone initial neafectate.

Momentul optim pentru deparazitare depinde de climatul local si de tipul de productie. In mod traditional, deparazitarea strategica a tintit tratarea vacilor si viteilor in timpul primaverii, inainte de eliberarea pe pasune, pentru a preveni raspandirea oualor de paraziti pe pasune, apoi cu repetarea tratamentului in timpul toamnei, pentru a elimina parazitii pe care i-au ingerat in sezonul de pasunat. Grupul a cazut de acord, totusi, ca aceasta abordare nu este potrivita pentru toate tipurile de productie.

Dr. Craig face referire la faptul ca veterinarii si producatorii au nevoie sa inteleaga climatul local si sistemul de productie care afecteaza ciclul de viata al parazitului, tiparul de infestare si durata eficacitatii antihelminticelor pe care le folosesc. In Campiile de Sud din SUA, de exemplu, Ostertagia tinde sa intre in perioada de varf primavara tarziu sau vara devreme, atunci cand vremea devine uscata si fierbinte, cand adultii se dezvolta si eliminarea oualor se face din toamna pana la inceputul primaverii. In Nord, tiparul este exact invers, cu vreme rece de iarna ce cauzeaza intrarea in hipobioza a viermilor, iar infectiile de tip unu avand loc primavara si vara.

Dr. Mrd. John Maas, diplomat al Colegiului American pentru Nutritie Veterinara, diplomat al Colegiului American pentru Medicina Interna, profesor emerit al Universitatii din California a sustinut ca in zona din Nordul Californiei si Sudul Oregonului majoritatea efectivelor de vaci isi petrec cea mai mare parte a anului pe pasuni umede, irigate, unde populatiile de paraziti sunt in floare. Cand aceste turme trec la furajele uscate si statute, cu continut scazut de nutrienti, infestatiile parazitare le pot afecta in mod negativ aportul de hrana, masa corporala si reproductia. In aceasta regiune, Ostertagia intra in starea de hipobioza in timpul verilor fierbinti si secetoase, cauzand pierderea randamentului de hranire al animalelor, iar toamna, cand revin ploile, se reproduce rapid. Producatorii din aceasta zona ar trebui sa efectueze deparazitarile primavara si toamna, a sustinut Dr. Maas, adaugand faptul ca momentul optim poate varia de la an la an, insa producatorii tind in realitate sa faca tratamentele in aceeasi perioada in fiecare an, pentru a se incadra in calendarele de productie ale acestora.

Dr. Rogers a fost de acord, spunand ca „momentul optim pentru tratamentul din primavara in zona sa din Nordul Texasului s-ar situa probabil intre mijlocul lunii Mai si inceputul lunii Iunie. Totusi, momentul optim pentru administrarea vaccinurilor pentru reproductie este inaintea sezonului de imperechere, in luna Martie sau Aprilie. Logistic vorbind, acesta este un moment potrivit pentru deparazitarea vacilor, insa ar putea fi prea devreme, in functie de perioada productiei”. Aveam tendinta sa folosesc mai multa doramectina decat ivermectina injectabila deoarece aceasta are remanenta mai mare”, sustine dansul. „Acum avem la indemana eprinomectina, cu mecanism mai indelungat de actiune, pe care noi am folosit-o in programul nostru cu tineret de inlocuire din acest an. Cu o flexibilitate mai mare datorata unui antiparazitar cu actiune prelungita, este posibila o gestionare mai buna a momentelor legate de sanatate ale efectivului de animale, precum selectia de primavara.”

Dr. Vander Ley a sugerat ca, atunci cand este posibila, deparazitarea facuta cu mult inaintea perioadei de vaccinare ar putea furniza timpul necesar pentru ca sistemul imunitar al animalelor sa isi revina, facand posibil un raspuns mai bun la vaccinare.

Diagnosticul

Grupul a discutat despre cateva motive pentru care diagnosticul de infestare cu paraziti in turmele de vite, deciziile de tratament pe baza diagnosticului si stabilirea pragurilor economice pentru tratament sunt dificile. Metoda traditionala de apreciere a parazitismului la vite, examenul coproparazitologic, tinde sa nu aiba multa valoare in cazul parazitului din specia Ostertagia. Dr. Craig si Dr. Vander Ley au subliniat faptul ca Ostertagia produce mult mai putine oua decat alte specii de paraziti, precum Haemonchus, iar Dr. Craig a notat faptul ca pana cand un animal incepe sa elimine oua prin fecale, parazitul deja si-a indeplinit telul.

De asemenea, Dr. Craig a sustinut ca distributia parazitului nu va fi de obicei uniforma de-a lungul turmei. „Este vorba despre disproportie”, sustine acesta. „20% din efectivul de vaci va detine 80% dintre paraziti”. A mai notat, totusi, faptul ca unul dintre colegii dansului, de la o alta universitate, a demonstrat cu exactitate ca, in acea zona geografica, o vaca adulta cu minim 20 de oua la gramul de fecale, probabil nu va evolua la fel de bine ca restul animalelor din turma.

Dr. Maas a adaugat ca proprietatile ambientale joaca un rol foarte important in efectul pe care viermii il au asupra rumegatoarelor. Un efectiv infestat, hranit cu nutret verde si bogat, se poate mentine la parametrii buni in ciuda gradului de infestatie, insa de indata ce acesta se va confrunta cu seceta sau cu furaje de slaba calitate, un numar mult mai mic de paraziti pot duce la deprecierea starii corporale a animalelor.

Dr. Craig a fost de acord cu acest lucru, citand un fost student veterinar care a spus ca „poti scoate o vaca dintr-o problema legata de viermi prin alimentatie, insa nu poti scoate vaca dintr-o problema legata de nutritie”. Cat despre efectuarea examenelor coproparazitologice pentru evaluarea eficientei programelor sau produselor antiparazitare, grupul a fost de acord in unanimitate ca acestea pot fi utile daca sunt executate asa cum trebuie. Totusi, a spus Dr. Rogers, testarea ar trebui sa includa colectarea probelor de fecale de la cel putin 10 animale din fiecare grup de productie, inainte de inceperea tratamentului, apoi repetarea testului pentru aceleasi animale trei saptamani mai tarziu, din probe colectate de la nivelul rectului, pentru a asigura provenienta corecta a acestora. Majoritatea producatorilor, au sustinut cei din grup, nu urmaresc beneficiile ce justifica inconvenienta. In orice caz, Dr. Vander Ley a afirmat ca, inainte de a investi in testare, veterinarul si clientul trebuie sa cada de acord cu actiunile ce trebuie facute pe baza rezultatelor. Daca nimic nu se schimba, colectarea datelor nu isi are sensul.

Studiile de pe teren

Dr. Rogers a sustinut ca atata timp cat nu functioneaza pentru toti clientii, veterinarii au sansa sa realizeze studii pe teren bine gandite, pentru a-i ajuta pe cei mai buni clienti sa ia decizii in cunostiinta de cauza, bazate exact pe nevoile fermei lor. Acesta si-a amintit ca in perioada in care era la facultate, in cadrul Universitatii de Stat din Nordul Carolinei, un operator local de efective de vite era interesat de folosirea administrarii de ivermectina cu efect prelungit care fusese introdus pe piata spre finalul anilor ’90. Dr. Rogers l-a sfatuit initial pe producator sa nu o foloseasca datorita pretului acesteia, care la momentul respectiv era de $13 per administrare. Acestia au decis sa inceapa un studiu la ferma producatorului, prin care sa compare o administrare injectabila de ivermectina cu trei administrari de fenbendazol, prima administrare sub forma de solutie orala, iar urmatoarele administrari prin intermediul unui mineral la alegere, la interval de trei sau patru saptamani. „Pur si simplu stiam ca voi avea dreptate din punct de vedere economic si ca il voi convinge sa nu mai foloseasca acel produs nou si scump pe baza de ivermectina cu efect prelungit”, a sustinut Dr. Rogers. Dar dupa cum s-a dovedit, vacile tratate cu medicamentul injectabil au castigat circa 10 kg in plus la greutate in timpul sezonului de pasunat si a fost un bilant cost/castig pozitiv.

Dr. Hilton a adus un exemplu cu privire la gestionarea pasunatului intensiv. O mare parte a literaturii indica faptul ca fermele pe baza de pasunat ar fi trebuit sa reduca parazitismul, insa recoltarea de probe din fermele catorva clienti au demonstrat contrariul. Pasunatul intensiv incurajeaza vitele sa se hraneasca mai aproape de sol, ceea ce ar favoriza ingerarea mai multor paraziti, si in functie de intervalele de pasunat si de odihna, animalele s-ar putea intoarce la padoc chiar atunci cand parazitii care au depus oua pentru ultima data ar ajunge la stadiul cel mai virulent.

Tipuri de antiparazitare

In ceea ce priveste selectarea tratamentului, grupul a fost de acord cu faptul ca, producatorii ar trebui sa aleaga produsele cu eficienta dovedita si sa le evite pe cele generice, si ca produsele aplicabile pe piele asigura rezultate mult mai slabe decat cele injectabile sau cu administrare orala.

Dr. Maas a sustinut ca multi producatori din zona sa au folosit produse generice sub forma de ivermectina cu administrare cutanata, iar aproximativ o treime din aceste efective au experimentat boli asociate parazitismului, indicand faptul ca aproape unei treimi dintre acele produse ii lipseste eficienta la dozele recomandate. Dozele ineficiente ar putea incuraja aparitia rezistentei medicamentoase a populatiilor de paraziti.

Cat despre antiparazitarele cu aplicare cutanata, Dr. Rogers a sustinut ca, in mod normal acestea sunt absorbite numai in masura de 15-20%, in comparatie cu produsele injectabile care se absorb in proportie de 85-90%. A mai mentionat, de asemenea, si despre impartirea vacilor in doua categorii: „vacile care ling” si „vacile care sunt linse”. Vacile care isi ling vecinele ingereaza un numar mai mare de paraziti decat vacile care sunt linse. „De indata ce sunt imbaiati, viteii pot linge substanta, vacile pot linge substanta, si astfel vor fi sub-dozati”, sustine acesta.

Dr. Craig a afirmat ca, in functie de formula, unele solutii cu aplicare cutanata functioneaza mai bine decat altele. Acesta este ingrijorat de faptul ca folosirea in rutina a acestora pentru controlul parazitilor externi precum mustele „reprezinta un mecanism foarte selectiv pentru aparitia rezistentei”.

Oportunitatea de a stabili legatura dintre medic, proprietar si animal

Principalul punct de consens in timpul discutiilor adunarii a fost acela ca nu exista o singura strategie de control al parazitilor care sa fie aplicabila pentru toti producatorii. Variabilitatea populatiilor de paraziti de la o locatie la alta si de la un an la altul necesita o abordare mai personalizata, bazata pe mediul de productie si sistemul de management. Acest lucru ofera ocazia pentru stabilirea relatiilor dintre medicul veterinar, client si pacient.

„Cred ca este o sansa unica pentru veterinari de a lucra cu clientii lor, nu doar pe tema controlului parazitilor, dar si pe alte aspect ale fermei”, a sustinut Dr. Rogers. „Controlul parazitilor trebuie sa se integreze in toate celelalte aspecte ale sanatatii animale. Capacitatea de a alcatui impreuna un calendar al managementului sanatatii turmei pentru fiecare sector in parte este un lucru care ma anima foarte mult”.

Dr. Anderson a fost de acord, spunand: „Includem controlul parazitilor atunci cand vorbim despre strategiile generale de sanatate. Il integram in planurile de biosecuritate. Chiar si la cumpararea animalelor, indiferent de varsta acestora, este un moment bun pentru deparazitare si discutam despre formarea animalelor sanatoase care pot raspunde la orice provocare la care le supui”.

Dr. Rogers a indicat controlul parazitilor ca fiind o componenta a biosecuritatii din ferma. „Ar trebui sa existe un protocol standard pentru vaccinarea si deparazitarea fiecarui animal care ajunge la ferma. Consider ca acest lucru nu este facut foarte des in multe dintre sectoarele noastre de reproductie”. O perioada de carantina de 30 de zile, a adaugat acesta, ofera timp pentru eliminarea parazitilor vitelor importate in colectiv, inainte ca acestea sa fie amestecate cu restul turmei.

Dr. Vander Ley a sustinut faptul ca, atunci cand studentii sai ajung pe teren si incep sa isi construiasca o retea de clienti, deseori este nevoie de aparitia unei epidemii pentru ca acestia sa ajunga la ferma. „Cred ca de multe ori nu problemele subclinice ne indeamna sa ajungem acolo. Dar de multe ori, aceste lucruri ne vor tine acolo daca nu vom sti sa remediem aceste probleme. Producatorii isi amintesc mai usor de catastrofele mari, dar cred ca ei ma tin in preajma tocmai datorita insuficientei fondurilor care sunt stoarse din conturile lor de catre unele dintre aceste probleme”.