Furajarea vacilor de lapte in stabulatie

Prin hranirea corecta a vacilor de lapte se pot realiza:

- productii mari de lapte in functie de rasa vacilor;

- costuri scazute ale productiei obtinute;

- vitei sanatosi si bine dezvoltati;

- vaci sanatoase (mentinerea starii de sanatate);

- pregatirea vacii pentru o lactatie urmatoare;

- cresterea rentabilitatii fermei.

In organizarea hranirii vacilor trebuie sa se tina seama de:

- producerea de nutreturi suficiente si de buna calitate;

- cunoasterea necesarului de hrana si a factorilor care il influenteaza;

- intocmirea ratiilor care sa acopere toate cerintele vacilor.

Tehnica hranirii

Pentru fiecare vaca se calculeaza o ratie, la intocmirea careia trebuie sa se tina seama de necesarul vacii in substante nutritive, in relatie cu starea fiziologica precum si cu pofta de mancare, de productia de lapte, greutatea corporala si varsta, de sortimentul de furaje existente in gospodarie si de valoarea nutritiva a acestora. Trebuie ca prin nutreturile folosite sa fie acoperit in intregime necesarul de substante nutritive. Se recomanda ca in ratii sa fie utilizate cantitati maxime de nutreturi de volum si, pentru completare, nutreturi concentrate.

Daca ferma are un numar mai mare de vaci, pentru a realiza o hranire prin care sa se asigure necesarul fiecarei vaci in parte, se stabileste o ratie de baza formata de obicei din nutreturi de volum. Pentru vacile al caror necesar nu este acoperit prin ratia de baza se dau suplimentar anumite furaje, in special concentrate. Pentru vacile gestante se stabilesc ratii separate.

Un exemplu de ratie furajera pentru zona de campie este prezentata in tabelul de mai jos, pentru primele doua luni de lactatie.

Ordinea de administrare a furajelor este importanta pentru buna digestie. Primul furaj administrat iarna trebuie sa fie fanul, dupa care urmeaza primul tain de nutreturi concentrate. Dupa primul muls se fau sfecla furajera (sau gulie furajera), porumbul insilozat sau semifanul. Pentru vacile care primesc mai multe tainuri de concentrate, acestea se administreaza la intervale egale in cursul zilei. Este bine ca un tain de concentrate sa nu depaseasca 2-2,5 kg. Ratia si in special nutreturile de baza trebuie administrate un timp cat mai indelungat fara a fi schimbate. Orice schimbare produce tulburari ale digestiei. Introducerea unui nou sortiment de nutreturi trebuie sa se faca treptat. La fel si cand se scoate un furaj din ratie. Aceasta este necesara mai ales cand se face trecerea de la hranirea de iarna la cea de vara si invers.

Particularitati ale hranirii in relatie cu marimea fermei in relatie cu numarul de vaci dintr-o exploatatie, hranirea acestora are unele particularitati. Astfel, in exploatatiile cu efective mici de sub 10 vaci, este greu sa se utilizeze nutretul insilozat, deoarece in silozurile mici se produc pierderi mari atat la insilozare cat, mai ales, la utilizare. Pentru asigurarea suculentelor din ratie, la fermele cu efective mici este de preferat sa se utilizeze sfecla furajera sau guliile furajere. La fermele cu efective mari, porumbul insilozat trebuie sa constituie ratia de baza pentru toate zonele tarii.

Particularitati zonale in hranirea vacilor de lapte

Diferitele particularitati climatice si de relief impun o hranire adaptata conditiilor locale. Astfel, in zonele de campie din sudul tarii, conditiile climatice sunt mai putin favorabile pentru cresterea vacilor de lapte. Din acest motiv, asigurarea furajelor, in special in perioada de vara, trebuie facuta cu mai multa atentie.

In zona de campie, in perioada de stabulatie din timpul iernii, sunt recomandate urmatoarele nutreturi: porumb insilozat sau sfecla furajera, fanul de lucerna sau amestec de graminee si leguminoase perene.

In zonele de deal sau depresiuni intramontane, in perioada de iarna, hranirea vacilor se bazeaza pe fan natural completat cu fan de trifoi si sfecla furajera sau porumb insilozat.

Pentru zonele preorasenesti, indiferent de zona climatica in care se afla, o parte din nutretul verde poate fi asigurat cu subproduse ale industriei alimentare sau din gradinile de legume, cum ar fi: tulpini de mazare, frunze de varza sau de conopida si resturi de la fabricile de conserve. Toamna si iarna, taietei umezi de sfecla, borhoturi de la fabricile de spirt, melasa.

Sursa:www.telelearning.ro

PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE SI SFATURI EXPERTE CONSULTATI MEDICUL VETERINAR CURANT SAU UN MEDIC VEDTERINAR SPECIALIST.Va rugam sa retineti ca informatiile prezentate sunt pentru informarea dvs., date oferite de medici veterinari experti. Aspectele practice si manifestarile clinice pot avea semnificatii variabile specifice fiecarui individ de aceea aceste articole nu sunt un substitut pentru o examinare clinica efectuata de un medic veterinar. Pentru intrebari particularizate situatiei dvs., va rugam sa intrebati un medic veterinar in sistemul SENSA. Aceste informatii fac parte din programul de informare corecta a proprietarilor de animale de companie sau de ferma derulat de Revista Veterinarul impreuna cu colaboratorii si editorii sai.