Managementul perioadei de tranzitie in fermele de vaci

Perioada de tranzitie este un moment critic pentru serviciul de lactatie al unei vaci, avand repercursiuni indelungate care depasesc in timp riscul de sacrificare. Exista o diminuare bine documentata a capacitatii de functionare a sistemului imunitar in timpul acestei perioade de sase saptamani. Aportul de materie uscata poate scadea cu pana la 25 % sau mai mult, iar prezenta unor factori de stres legati de mediul inconjurator sau social si de alimentatie, pot deprecia in continuare aportul de hrana si calitatea imunitatii. Productia initiala de lapte, riscul de contractare al unor infectii si ulterioarele tratamente cu antibiotice, restabilirea bilantului energetic pozitiv si  randamentul reproductiv depind toate de succesul perioadei de tranzitie.

Veterinarii, nutritionistii si consultantii externi sunt deseori nevoiti sa investigheze, sa corecteze sau sa faca fata prin diverse metode problemelor cauzate de esecurile din aceasta perioada. De exemplu, fermele care se lupta cu randamentul reproductiv scazut pot implementa schimbari radicale ale protocolului de reproducere, inclusiv renuntarea la personalul contractual sau delegat cu inseminarile artificiale. Nutritionistii pot fi chemati pentru rezolvarea diminuarii calitatii lactatiei sau a performantei lactatiei. Deseori, aceste probleme productive si reproductive sunt rezultatul erorilor de management care au survenit cu cel putin sase saptamani inainte. Exemple de erori de gestionare care pot duce la probleme ale productiei includ supra-aglomerarea adaposturilor, nerespectarea necesitatilor legate de temperatura mediului intern si ratii care nu respecta recomandarile specialistilor. Din pacate, cei delegati cu management ul nu isi asuma responsabilitatea pentru neajunsurile aparute. Totusi, fiecare membru cu putere de decizie are un rol propriu. Cooperarea eficienta intre toti membrii echipei de management, cat si eforturile concentrate ale acestora pentru prevenirea problemelor legate de parturitie sunt necesare pentru asigurarea succesului financiar al firmelor producatoare de lactate. 

Urmatoarea lista de sarcini a fost elaborata pentru a oferi indrumare si pentru a ajuta veterinarii, consultantii si managerii/proprietarii de ferme sa imbunatateasca gestionarea vacilor aflate in perioada de tranzitie, tinand cont si de imbunatatirea performantei lactatiei initiale, de scaderea riscului sacrificarilor premature si de imbunatatirea succesului reproductiv. Lista nu este conceputa pentru a fi un element exhausiv al tuturor situatiilor probabile din perioada tranzitiei, ci doar pentru a servi la orientarea investigarii problemelor si  imbunatatirea managementului de zi-cu-zi. 

Gruparea efectivelor si amenajarea adaposturilor

Scopul: diminuarea factorilor de stres sociali, ambientali si metabolici prin minimalizarea nevoilor de adaptare ale unei vaci la adapostul in care sta. Trebuie simplificat la maxim: a se evita orice deplasare inutila, deoarece orice schimbare se poate oglindi in scaderea consumului de hrana si in cresterea nivelului de cortisol din sange, ambii factori influentand negativ raspunsul imun, starea generala de sanatate si productivitatea.

Atunci cand deplasarile sunt necesare, scadeti impactul schimbarilor din adapost prin deplasarea saptamanala a animalelor in grupuri de cel putin zece vaci, daca acest lucru este posibil.

Datorita variabilitatii inevitabile a zilelor de fatare ale vacilor, pentru ca cel putin 90 % dintre vaci sa petreaca cel putin zece zile in stabulatie legata dupa fatare, numarul mediu de zile petrecute de catre efectiv in stabulatia legata trebuie sa fie in jur de 23 sau 24. In timpul deplasarilor saptamanale ale animalelor din stabulatie libera in stabulatie legata, trebuie identificate vacile care mai au 21, pana la 27 de zile pana la parturitie. Daca este posibil, aveti in vedere o perioada mai lunga in stabulatie legata pentru vacile suspecte de gestatie dubla sau pentru cele care urmeaza sa fete in perioada foarte calda a verii, deoarece se estimeaza o scurtare a perioadei de gestatie a acestora. In cazul acestor animale expuse la riscuri mai mari, stabiliti detaliile mutarii acestora cu 28, pana la 34 de zile inainte de parturitie. In zona de Vest, multe ferme stabilesc stabulatia legata pe loturi cu pamant si cu elemente de umbrire. In aceste situatii vacile fata de obicei in acelasi loc, neapelandu-se la tarcuri specializate pentru maternitate decat in cazul distociilor. 

O alternativa din ce in ce mai populara este metoda boxelor individuale pe asternut din paie pentru stabulatia legata si pentru vacile parturiente. Vacile nu sunt mutate intr-un tarc-maternitate, insa fata in aceeasi boxa in care sunt tinute pe toata perioada stabulatiei. Avantajul consta in faptul ca se fac schimbari minime in mediul de viata si scade si nevoia de adaptare a animalelor. Totusi, spatiul disponibil pentru fiecare animal in parte este important (aproximativ 30 m2 per cap de vaca), ca si alegerea asternutului pentru acestea.

Daca sunt folosite boxe-maternitate, cautati sa mutati animalele doar daca parturitia este iminenta, de exemplu daca sunt vizibile membrele fatului sau in cazul altor semne de travaliu activ. Deplasarea vacilor in timpul perioadei initiale a stadiului I al parturitiei poate determina un risc crescut de moarte a vitelului. Animalele nu trebuie sa petreaca mai mult de 12 ore in boxa pentru fatare. Pentru a face posibil acest lucru, boxele pentru stabulatie legata trebuie monitorizate indeaproape in continuu. Un lucrator in maternitate ar trebui sa patruleze in fiecare ora printre boxe si sa mute vacile care manifesta semne ale parturitiei. Trebuie asigurate conditii pentru deplasarea unui singur lucrator care sa mute in liniste animalele din boxa de stabulatie in maternitate fara sa necesite ajutor suplimentar si fara sa deranjeze animalul respectiv sau celelalte vaci din boxele vecine.

Asteptarea instalarii parturitiei active pentru a muta vacile din sistemul de stabulatie libera in boxa-maternitate va cauza uneori fatarea in sistemul liber. In ceea ce priveste vacile, variaza  durata de travaliu activ, iar unele vaci, in special la cele mature, care petrec foarte putin timp in travaliu activ. 

Inevitabil, chiar si cu muncitori foarte experimentati, chiar si cu verificarea padocurilor la fiecare ora, tot se vor omite parturitii. Ca o consecinta, ne putem astepta ca 10% din fatari sa aiba loc in afara padocurilor de maternitate (in boxele de stabulatie), iar muncitorii ar trebui sa fie pregatiti sa acorde asistenta corespunzatoare viteilor. Separati junicile de vacile mature pe cat posibil.

S-a demonstrat faptul ca junicile au nevoie de o perioada mai mare de odihna si aport mai mare de hrana, cand sunt separate de vacile mature. Unele studii evidentiaza faptul ca junicile au nevoie de un nivel mai ridicat de proteine in timpul perioadei de stabulatie legata (>15%), in comparatie cu vacile mature.

Hranirea cu diete echilibrate ionic (DCAD) a junincilor primavaratice nu este necesara, deoarece acestea nu sunt susceptibile la hipocalcemii clinice si sunt mai putin afectate de hipocalcemie subclinica, decat vacile mature. 

Se va  mentine densitatea stocului la mai putin de 100 %, in functie de spatiul destinat hranei pentru animale .

Furnizati aproximativ 60 cm de spatiu de hranire pe cap de animal sau, in tarcuri cu spatii delimitate la distante de 50 cm, populati padocul pana la 80 - 85% din capacitatea sa.

Producatorii au informatii contradictorii legate de avantajele si dezavantajele folosirii standurilor cu inchidere automata pentru vacile aflate in perioada de tranzitie.

Avantaje:

• Incuietorile de la jgheaburile de furajare ofera o delimitare mai clara a zonelor de hranire si pot reduce cantitatea de resturi cazute datorita anumitor gesturi, precum scuturarea din cap;
• Diminuarea tendintei de alungare a vacilor submisive de catre vacile cu caracter dominant la jgheabul de furajare atunci cand boxele sunt stationare, in comparatie cu jgheaburile de furajare mobile;
• Boxele izolate pot imbunatati semnificativ calitatea muncii, insa trebuie avut in vedere timpul alocat fiecarei vaci si consecintele prelungirii perioadei de retinere a animalului.

Dezavantaje:

1. Costurile reprezinta probabil cea mai mare problema;
2. Unui numar mare de vaci probabil le va fi incomoda folosirea standurilor individuale, iar acestea vor trebui vandute unei alte exploatatii sau mutate intr-un tarc cu zona de furajare libera;
3. Vizati dimensiuni realiste ale standurilor (vacile corpolente, de lapte, nu vor putea folosi toate compartimentele atunci cind standurile au o latime de 50 cm, ca de exemplu sistemul de standuri 5-din-10) ;

Decat sa recurgeti la un numar de standuri individuale, este mai indicat sa alocati cate un acces de 60-70 cm din lungimea jgheabului de furajare comun pentru fiecare vaca in parte atat in zona de stabulatie legata, cat si in zona de stabulatie libera; 

Cea mai buna metoda pentru a obtine densitatea optima a animalelor in exploatatie este aceea de a imparti numarul de vaci la lungimea jgheabului comun de furajare in ziua mutarii animalelor in zona de stabulatie legata, deoarece pe masura ce vacile vor fata si vor fi mutate in alte tarcuri, spatiul de hranire alocat fiecarei vaci va creste tot mai mult. 

Datorita modificarilor sezonale si a variatiei perioadelor de fatare, in exploatatie ar trebui asigurat un numar de spatii de furajare care sa depaseasca numarul mediu de vaci prezente la un moment dat in zonele de stabulatie. De exemplu, pe baza evaluarilor unor exploatatii din sudul si din vestul continentului, daca tarcul a fost amenajat la o suprafata cu 125% mai mare decat a unui tarc obisnuit, tarcurile vor depasi densitatea de 85% a spatiului intr-o treime a perioadei alocate. Daca tarcul este dimensionat la 150% fata de tarcul obisnuit, densitatea sa va depasi 85% in numai 15% din timpul alocat, dar se va obtine o portiune mai mica de 50 cm de jgheab per animal pentru o perioada mai mica de 2-3 % din perioada alocata, conform exploatatiilor evaluate.

Mentineti un mediu curat si uscat.

• Murdaria si disconfortul termic cresc nevoile metabolice ale animalelor, insa scad consumul de furaje. Umezeala si balegarul in exces cresc de asemenea riscul mastitelor care e posibil sa nu se manifeste decat la intoarcerea in stabulatia libera. Vacile care fata in conditii de umezeala prezinta risc mai mare de metrita. 
• Tarcurile-maternitate trebuie captusite cu asternut curat si uscat care sa fie schimbat frecvent. Frecventa schimbarii depinde de mai multi factori, precum densitatea animalelor, tipul de asternut, conditiile climatice etc. In zona trebuie mentinute conditii bune de igiena.
• Dupa parturitie, vacile trebuie mutate intr-un tarc pentru alaptare in loc de spitalizare, daca acest lucru este posibil, pana cand laptele se elibereaza de reziduurile de antibiotic si poate fi comercializat. 
• Minimalizati distanta parcursa de catre aceste vaci aflate in perioada puerperala plasand tarcurile aproape de coridorul comun, daca este posibil.
• Elaborati trasee de parcurgere si coordonati deplasarea animalelor in asa fel incat sa excludeti timpul de instalare in boxe din timpul de furajare.

Nutritie si furnizarea furajelor

Scop: 

Primul tel al gestionarii furajarii in timpul perioadei de dinaintea parturitiei este acela de a minimaliza inevitabila diminuare a consumului de materie uscata care apare imediat inaintea fatarii. Aportul de hrana, bilantul energetic si amploarea schimbarilor acestora sunt asociate cu aportul post-partum de furaj si cu schimbari ale functiei imunitare, cu cresterea riscului de retentie placentara si al metritei. 

Vacile in stabulatie legata:

Necesarul de energie si proteine in timpul ultimei saptamani de gestatie este estimat la aproximativ 15 Mcal NEL (necesar energetic al lactatiei) si respectiv 1.100 g proteina metabolizabila/zi. 

Descrierea detaliata a diverselor strategii si scheme ale ratiilor echilibrate depaseste scopul acestui articol, dar exista cateva elemente care merita mentionate: 

• furnizati un nivel optim de fibre, administrand 14-15 kg de furaj cu administrare alternativa si asigurati-va ca vacile chiar consuma ratiile concepute folosind un separator de particule din furaje sau comparand cantitatea de furaj administrat comparativ cu furajul ramas.
• cresteti cantitatea de proteine metabolizabile la aproximativ 1.100-1.200 g/d (corespunde unui bilant pozitiv de 400-450 g proteine metabolizabile in unele scheme de furajare).
• Atentie la nivelul carbohidratilor fermentabili! Mentineti aportul total al carbohidratilor la mai putin de 30-32 % si aportul de amidon intre 14-18 %.
• Monitorizati consumul de furaje. Acesta este cel mai simplu mod de evaluare a performantei si de predictie a performantei, insa este deseori supraestimat. 
• Cantariti zilnic furajul furnizat vacilor.
• Cantariti zilnic resturile de furaj ale vacilor.
• Tintiti spre cel putin 5% resturi zilnice, dar asigurati-va ca ratiile nu se pot alege cu usurinta de catre animal, optand pentru paie cu dimensiuni mai mici de 6 cm si prin adaugarea de apa, daca este necesar.

Pe baza stabulatiei cu durata medie de 21-24 zile, tintiti catre un aport de materie uscata mai mare de 50 kg pentru vacile din rasa Holstein (mai mult de 36 kg pentru vacile mature din rasa Jersey) si mai mult de 46 kg pentru junicile din rasa Holstein (mai mult de 28 kg pentru junicile Jersey) in sistemul de stabulatie legata.

Daca sunt folosite ratii echilibrate ionic (DCAD) pentru vacile aflate in stabulatie: 

• Selectati fanurile, cerealele si derivatele din cereale care sunt sarace in potasiu pentru a minimaliza aportul de saruri anionice necesare.
• Monitorizati saptamanal pH-ul urinei a 10 vaci selectate aleatoriu in timpul administrarii furajelor echilibrate ionic. Scopul este acela de a mentine pH-ul tuturor vacilor intre 6.0 si 6.9 timp de cel putin 48 ore ale regimului. Multi ingrijitori monitorizeaza pH-ul mediu, insa acesta poate fi derutant, mai ales in situatiile in care vacile sorteaza ratiile, unele animale avand astfel un pH prea mare, in timp ce altele il au prea mic. Superacidificarea (pH-ul urinei mai mic de 5.8) poate duce la scaderea aportului de alimente si eventual la compromiterea functiei imunitare, in timp ce acidifierea insuficienta (pH-ul urinei mai mare de 7.2) poate duce la paraplegie post-partum. Oricare dintre situatii poate provoca de asemenea retentii placentare. 
• Suplimentati nutretul cu vitamina E pentru toate vacile. Aceasta imbunatateste functia imunitara si scade riscul de retentie placentara, metrita si mastita la vacile in lactatie. Necesarul de vitamina E depinde de tipul de ratie si compozitia acesteia, dar multi specialisti recomanda intre 1.800 si 3.000 UI/zi in cazul vacilor supuse acestor riscuri. 

Vacile in lactatie:

Necesarul de energie si proteine in timpul lactatiei initiale se schimba dramatic pe masura ce productia de lapte creste. Dupa trecerea perioadei de asteptare, mutati vacile din tarcul de alaptare intr-un tarc de stabulatie pentru aproximativ 10-21 zile. Durata perioadei de stabulatie depinde de strategia de furajare aleasa, de abilitatea de a furniza o ratie adaptata la nevoile vacii si de presiunea exercitata de vitel. 

Din nou, descrierea detaliata a diverselor strategii si scheme ale ratiilor echilibrate depaseste scopul acestui articol, dar exista cateva indicatii in functie de strategia de furajare aleasa:

Optiunea 1: Reducerea stationarii in tarcul pentru stabulatie libera (intre 10 si 14 zile) si o alimentare initiala mai agresiva cu proteine, urmata de o normalizare a aportului in proteine dupa 10-14 zile de lactatie. Asigurati un aport adecvat de fibre prin administrarea a aproximativ 14 kg furaje alternative, iar aportul total de fibre degradabile (NFD) trebuie mentinut la aproximativ 32 %. Aduceti balanta proteinei metabolizabile la un nivel pozitiv de 500-600 g. Mentineti nivelul optim de carbohidrati astfel incat sa stimuleze productia de propionate, insa mentineti aportul total de carbohidrati (NFC) intre 35-38 %.

Optiunea 2: Treceti vacile pe o ratie cu continut normal in proteine. Asigurati un aport adecvat de fibre, administrand 14-15 kg de furaj alternative si un total de fibre degradabile de aproximativ 30-33 %. Țintiti la un bilant pozitiv de 250-400 g de proteina in primele 100 zile de lactatie. Administrati o cantitate echilibrata de carbohidrati din 23-24 % aport de amidon, 4.5-5 % glucide si 9.5-10 % fibre solubile.

In cazul ambelor variante, scopul este acela de a asigura un aport adecvat de fibre pentru a mentine sanatatea rumenului in timp ce se furnizeaza un amestec potrivit de substrat fermentescibil si surse de azot (proteine) in scopul cresterii numarului de protozoare ruminale si a cantitatii de propionat, precursorul glucozei si lactozei si implicit stimulentul lactatiei.

Monitorizati aportul de hrana. Cantariti furajul administrat si resturile alimentare zilnice deoarece ambii parametri monitorizeaza si prezic performanta vacilor lactante. Asigurati aportul mai mare de 76 kg de substanta uscata in cazul vacilor Holstein (peste 54 kg in cazul vacilor Jersey) din tarcurile mixte (intre a doua si a douazeci si una zi de lactatie). Grupati vacile Holstein in functie de numarul fatarilor: 70 kg pentru vacile aflate la prima lactatie si 86 kg pentru vacile pluripare. Continuati suplimentarea furajelor cu vitamina E, dupa recomandarile anterioare. Vacile supraponderale (cu scor corporal mai mare decat 4) prezina risc crescut de ceto-acidoza si deseori beneficiaza de solutii cu administrare orala. Luati in calcul 250-300 ml de solutie de propilen-glicol/animal/zi dupa fatare, cu repetare la 24 ore.

Principii generale

• asigurati furajarea uniforma a tuturor animalelor;
• monitorizati dimensiunile particulelor folosind un separator de particule;
• mentineti umiditatea furajelor intre 48 si 55 % pentru a evita sortarea furajelor si a creste palatabilitatea acestora (poate fi necesar adaosul de apa la unele ratii) ;
• evaluati volumul particulelor nedigerate din balegar si cantitatea de bule de gaz eliminate in fecale;
• asigurati baloturi de fan care sa nu contina fire mai lungi de 6 cm (mai mici decat latimea botului unei vaci);
• folositi fanuri de calitate buna, foarte palatabile, fara mucegai sau micotoxine;
• folositi silozuri de buna calitate, palatabile, fara probleme legate de clostridii sau fermentatie butirica; nu administrati animalelor aflate in perioada de tranzitie silozuri recoltate de deasupra sau de la margine;
• limitati cantitatea de silozuri administrate la aproximativ 40-50 % din necesar la vacile ce urmeaza sa fete;
• curatati zilnic jgheaburile pentru furajare din toate tarcurile pentru a minimaliza riscul scaderii aportului de furaje datorita mucegaiului;
• evitati supra-aglomerarea: mentineti capacitatea tarcurilor la mai putin de 100 %, raportat la spatiul de furajare (asigurati aproximativ 60 cm de jgheab pentru fiecare animal in parte, sau, in cazul boxelor individuale separate prin cate 50 cm, populati-le la o capacitate de 80-85 %).

Facilitati si bunastarea vacilor

Scopul: 

Optimizarea confortului animalelor pentru facilitarea unui timp de decubit mai mare si pentru minimalizarea unor nevoi metabolice aditionale asociate cu efortul excesiv. Vacile in lactatie prezinta un risc crescut de schiopaturi/laminita datorita schimbarii hormonale de dinaintea parturitiei, care poate avea un impact negativ asupra tesuturilor membrelor, si datorita modificarilor din tarc, ale ratiei si aportului de hrana. 

Sunt necesare asternuturi si boxe curate, uscate si comfortabile. Necesarul de spatiu: 10 m2/cap de asternut in boxe. Se recomanda aproximativ 45-55 m2/cap de animal ca zona de miscare si 4.5-6.5 m2 de zone umbrite in cazul vacilor din tarcurile neacoperite. Ideala este asigurarea a cel putin unui stand liber cu asternut corespunzator per animal, in cazul acestui tip de exploatatie. 

Diminuarea stresului termic este esentiala pentru toate tipurile de vaci. Asigurati aspersoare in boxe in timpul perioadelor cu temperaturi crescute, care sa functioneze la fiecare 15 minute, cu o variatie a temperaturii de la 21°C la 26°C la fiecare 10 minute, de la 27°C la 31°C si peste, la fiecare 5 minute, cu un jet de 1.25 l apa/vaca/ciclu.

Diminuati stresul aditional prin minimalizarea schimbarilor din tarc, mentinand densitatea animalelor scazuta, separand junicile de vaci si prin asigurarea de apa proaspata, asternuturi adecvate, furajare etc. Asigurati cel putin 6 cm liniari de apa prin jgheabul de adapare, administrata in cel putin doua puncte ale boxei. Separati vacile adulte de junici in perioada de dinaintea fatarii si dupa fatare pentru a se evita comportamentul antagonist fata de junici si pentru a favoriza o mai buna furajare si o mai buna odihna. Inlaturati usile temporare ale tarcurilor individuale deoarece acestea impiedica vacile sa se retraga din calea altor vaci dominante. Acest lucru are un impact negativ asupra posibilitatii de furajare si odihna. 

Acomodati junicile cu boxele/standurile individuale si cu zonele de furajare de preferat inaintea intrarii in stabulatie legata. 

Consideratii generale si monitorizare

Toate vacile in lactatie ar trebui sa piarda in greutate dupa fatare. Pierderea normal in greutate in timpul primelor 30 zile de lactatie ar trebui sa fie mai mica decat 0.75 puncte de scor corporal sau aproximativ 180 kg (1 punct de scor corporal reprezinta aproximativ 240 kg de grasime si proteina bruta). Riscurile aparute la prima fatare pot fi reduse cu 50 % atunci cand scorul corporal scade cu mai mult decat un punct in primele 60 zile de lactatie. Riscul de anovulatie creste la animalele al caror scor corporal scade cu mai mult de 2,75 sau pierd multa masa musculara in timpul perioadei post-partum initiale. Utilizati o schema de monitorizare si tratament a vacilor in lactatie conceputa de un medic veterinar, adaptata pentru exploatatia dvs.

Nu exista schema de management care sa se potriveasca pentru toate exploatatiile de vaci, insa majoritatea efectivelor beneficiaza de un fel de program de evaluare a apetitului, starii generale si aspectului general al fiecarei vaci de lapte in parte. In functie de volumul de munca si de calitatea acesteia, unele efective necesita un program riguros de monitorizare a vacilor de lapte pentru a preveni irosirea animalelor. Daca este utilizat un program de monitorizare de 10 zile, ar trebui acordata atentie speciala la evitarea tinerii in sistem legat a vacii mai mult de 30-45 minute pe zi. 

Efectivele care se bucura de ingrijitori experimentati si de mai putine probleme ale vacilor de lapte, pot avea performante mai bune dupa o singura evaluare prompta si completa decat examinarea individuala zilnica a fiecarei vaci in parte in primele 10 zile de lactatie. 

Este indicata inregistrarea tuturor evenimentelor importante si bine definite, precum mastitele, infectiile cauzatoare de febra, deplasarea abomasului, retentia placentara, metritele, schiopaturile, moartea sau vanzarea. 

Unele evenimente precum ceto-acidoza pot fi prea interpretabile si greu de diagnosticat  si de obicei nu se inregistreaza. Totusi, daca este inregistrata, incidenta lunara a ceto-acidozelor poate fi folosita ca parametru in evaluarea ingrijitorilor.

Riscul retentiei placentare, estimat saptamanal sau lunar, poate reprezenta un parametru important pentru evaluarea consumului de furaj si pentru predictia riscului de mastita. Riscul lunar de deplasare a abomasului (numarul de deplasari de abomas raportat la numarul vacilor supuse riscului) poate fi de asemenea un parametru util in evaluarea problemelor legate de tranzitie, insa are nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru elaborare decat in cazul retentiilor placentare. 

In general, urmatoarele evenimente de risc din viata vacilor de lapte reprezinta subiectul principal al eforturilor majoritatii exploatatiilor:

• “Febra laptelui” - in mai putin de 3-5 % din cazurile de fatari
• Deplasare de abomas - in mai putin de 3-5 % din cazurile de fatari
• Retentie placentara - in mai putin de 8 % din cazurile de fatari
• pH-ul urinei din timpul stabulatiei si cantitatea de furaj ingerat reprezinta cei mai importanti parametri ai unor eventuale probleme ulterioare ale vacilor de lapte.

Multi proprietari de ferme si nutritionisti vizeaza monitorizarea riscului de moarte sau sacrificarea vacilor de lapte. Dupa parturitie, un numar de vanzari mai mic de 6 % si un numar de decese mai mic de 2 --% in primele 60 zile de lactatie (exprimate ca total al vanzarilor sau mortilor raportat la totalul fatarilor) sunt teluri realizabile, insa acest parametru are nevoie de asemenea de un timp chiar mai indelungat de elaborare si se obtine intr-un moment prea tarziu ca sa se mai poata intervina pentru vacile afectate. De asemenea, in cazul unor ferme, se risca mult pentru imbunatatirea acestui parametru prin asteptarea unei perioade de 30 zile pentru sacrificarea animalelor afectate. 

Atunci cand vacile de lapte nu isi ating potentialul, verificati totalul materiei uscate ingerate si concentratia proteinelor din ratie. Vacile au nevoie sa creasca rapid consumul de furaj si necesita o cantitate adecvata de proteine de buna calitate (in special aminoacizi) pentru a-si atinge potentialul de lactatie. 

In general, junicile ar trebui sa ajunga la 75-80 % din randamentul vacilor mature. Pe baza unor date culese din teste lunare, vacile mature isi ating varful de lactatie dupa 50-75 zile de la incepere, insa junicile ating acest varf mai tarziu (intre zilele 90 si 120). In general, cu cat performanta vacii este mai mare, cu atat mai tarziu se atinge varful de lactatie. Efectivele tratate cu somatotropina bovina recombinata vor atinge de asemenea varful lactatiei mai tarziu, in special in cazul vacilor aflate la prima lactatie. 

Atunci cand durata lactatiei se scurteaza, verificati schimbarile scorului corporal, aportul de materie uscata si aportul total de energie al ratiei. Durata lactatiei este corelata in general cu aportul total de energie. Animalele aflate la prima lactatie ar trebui sa aiba o durata a lactatiei mai mare – 94-96 % (sau cu o diminuare lunara de 4-6%) in comparatie cu vacile adulte – 90-93 % (sau cu o scadere lunara de 7-10 %).

Stresul termic limiteaza marja de eroare. Aportul total de hrana scade, insa necesarul energetic de intretinere creste. Vacile petrec mai mult timp in stasiune patrupodala (risc crescut de afectiuni ale membrelor). Scade si durata gestatiei. Creste de asemenea si riscul pentru retentie placentara si pentru metrita severa. 

Problemele de sanatate ale vacilor supraponderale trebuie ajustate prin controlul riscului de ceto-acidoza (cu solutii orale pe baza de propilen-glicol), prin reducerea oscilatiilor mari ale greutatii corporale in timpul perioadei de tranzitie si prin imbunatatirea programului de inseminari pentru a reduce perioada de timp in care vaca nu este gestanta (open days) – in loc de utilizarea unei ratii de reducere in greutate in ultima parte a lactatiei sau in timpul repausului mamar. Minimalizati timpul petrecut de animale in boxe – in mod ideal, vacile nu vor sta inchise mai mult de 30-45 minute/zi pentru monitorizare, reproductie, vaccinari, teste ale urinei etc. 

Productia de lapte initiala (estimarea laptelui produs la primul test sau la testul din saptamana a patra) reprezinta un parametru mai sugestiv pentru performanta din perioada de tranzitie decat masurarea laptelui de la varful lactatiei. 

Laptele obtinut la primul test reprezinta cel mai precoce rezultat care poate fi folosit pentru evaluarea performantei de lactatie timpurie si de impact al programului de tranzitie. Perioada de asteptare pentru obtinerea acestui parametru are loc cu 1 – 3 luni mai devreme decat obtinerea productiei de varf si ofera posibilitatea includerii vacilor care altfel pot fi sacrificate inainte sa apuce sa atinga adevaratul potential. Totusi, aceasta strategie este supusa influentei numarului putin de zile de la inceperea lactatiei pana la primul test. Pentru a corecta acest neajuns, in efectivele mari, primul test al laptelui poate fi limitat doar la evaluarea animalelor care se afla intre zilele 20 si 30 de lactatie (sau intr-un stadiu comparabil). O strategie care a castigat in popularitate este testarea laptelui din a patra saptamana de lactatie. Folosind un software de tip DC305, o estimare a productiei de lapte in timpul celei de-a patra saptamani de lactatie poate fi obtinuta folosind optiunea 122 (productia medie saptamanala in saptamana “X”, unde ”X”=4). Aceasta estimare va include informatii de la mai multe vaci decat folosind metoda primului test al laptelui intre zilele 20-30 de lactatie si poate fi folosita pentru ilustrarea schimbarilor sezonale ale performantei timpurii ale lactatiei, precum si pentru evidentierea impactului pe care il au schimbarile de management. 

In cazul efectivelor ce folosesc monitorizarea zilnica a laptelui, schimbari ale productiei de lapte pot reprezenta parametri valizi, insa rezultatele trebuie interpretate cu grija. In general, productia de lapte ar trebui sa creasca cu 10 %/zi in primele 14 zile. Junicile ar trebui sa produca mai mult cu aproximativ 6-8 %/zi in primele 14 zile. 

Componentele laptelui pot fi de asemenea folosite la nivel de efectiv pentru detectarea unor posibile probleme de tranzitie. Vacile care mobilizeaza grasime corporala in cantitate excesiva vor exprima deseori nivele peste limita ale grasimilor din lapte. In cazurile individuale, nici folosirea procentului de grasime de la primul test al laptelui, nici folosirea raportului grasime/proteina din lapte nu sunt parametrii foarte sensibili pentru identificarea vacilor cu risc crescut de ceto-acidoza clinica sau subclinica.Totusi, la nivel de efectiv, marurarea raportului grasime/proteina la primul test al laptelui poate furniza informatii valoroase.

Calculati raportul grasime/proteina in cazul vacilor aflate intre zilele 10 si 40 de lactatie la primul test al laptelui. Daca mai mult de 40 % dintre acestea prezinta un raport grasime/proteina mai mare decat 1,4, este nevoie de investigatii suplimentare in acest caz. Alt mod de gestionare a problemei este acela de a examina doar procentul de grasime de la primul test al laptelui. In acest caz, daca mai mult de 10 % dintre vaci prezinta un procent de grasime exagerat la primul test al laptelui, este nevoie de investigatii suplimentare si in acest caz. Valorile de referinta folosite de autorii de specialitate pentru testarea rapida sunt 5.0 pentru vacile din rasa Holstein si 6.0 pentru vacile din rasa Jersey.