Principii generale pentru intocmirea ratiilor

Realizarea unor ratii optimizate presupune mai intai, calcularea diferentelor normelor in functie de specie, rasa, hibrid, categorie de productie, greutatea corporala, nivelul productiv, tehnologia de exploatare, temperatura mediului etc.

Norma reprezinta cantitatea de energie necesara unui animal in 24 ore pentru mentinerea functiilor vitale si elaborarea productiei planificate.

Normele se calculeaza pe baza cerintelor nutritive ale animalelor, determinate in conditii de laborator prin experientele de digestibilitate, de bilantul nutritiv energetic si nutritiv material etc., la care se adauga o majorare de pana la 10%, tinand cont de variabilitatea genetica si a conditiilor de intretinere ale animalelor.

Ratia reprezinta cantitatea de nutreturi care trebuie ingerata de un animal in 24 ore pentru a-si asigura energia si substantele nutritive stabilite prin norma.

Ca urmare, ratia trebuie sa fie materializarea normei. Administrarea ratiei se face in unul sau mai multe tainuri, in functie de tehnologia de hranire a fiecarei categorii de animale. Un tain este format din cantitatea de nutreturi administrate si ingerate la un moment dat.

Atat normele, cat si valoarea nutritiva trebuie sa fie exprimate in aceleasi sisteme de evaluare, in functie de specia si categoria de productie:

- normele de energie si valoarea energetica conventionala, de exemplu:

TSD (total substante digestibile): UN ovaz (unitate nutritiva ovaz); UML (unitate nutritiva lapte): UNC (unitate nutritiva carne); UFL (unitate furajera lapte); UFV (unitate furajera carne) si in kcal sau MJ (megajouli) energie digestibila, energie metabolizabila si energie neta;

b) normele proteice si valoarea proteica a nutreturilor se exprima in grame si procente proteina bruta (PB), g proteina digestibila (PD), g proteina digestibila la nivel de intestin (PDI), g aminoacizi esentiali, g aminoacizi esentiali digestibili;

c) normele de elemente minerale si valoarea minerala a nutreturilor se exprima in procente, g, mg si ppm;

d) normele de vitamine si valoarea vitaminica a nutreturilor se exprima in procente, U.I., mg si ppm.

Principalele criterii pentru intocmirea ratiilor

In vederea alcatuirii unor ratii corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ trebuie respectate anumite criterii, dintre care cele mai importante vor fi prezentate in continuare:

1. Ratia trebuie sa fie completa. Nutreturile care alcatuiesc ratia trebuie sa contina energia si toate substantele nutritive prevazute de norma.

2. Ratia trebuie sa fie echilibrata. Intre energia si substantele nutritive continute de o ratie, precum si intre diferitele substante nutritive trebuie sa existe anumite raporturi sau echilibre nutritionale.

Sunt folosite numeroase ratii de calcul prin care se verifica daca o ratie este echilibrata din punct de vedere nutritiv.

De exemplu:

Raportul nutritiv RN. Reprezinta raportul dintre substantele azotate digestibile si energia substantelor neazotate din ratie.

RN = PD(g) / UN x 0,6 x 1000 - PD(g)

Ratia trebuie sa aiba valori diferite ale raportului nutritiv pe categorii de productie:

- raport nutritiv strans, intre 1/3-1/4 la animalele cu cerinte mari de proteina, cum sunt reproducatorii masculi si tineretul tuturor speciilor;

- raport nutritiv mijlociu, intre 1/4,5-1/6,5 la animalele cu cerinte medii de proteina, cum ar fi femelele in lactatie si femelele gestante;

- raport nutritiv larg, intre 1/7-1/9 la animalele cu cerinte mai mici de proteina, cum sunt animalele adulte la reconditionat si animalele de tractiune.

Raportul energo-proteic E/P. Acest raport este folosit mai ales la analiza echilibrului dintre energia si proteina bruta a nutreturilor combinate complete.

E/P = kcalEM/%PB

De exemplu, la gainile ouatoare pentru oua consum, raportul energo-proteic are valori de 180-190 kcal EM% PB, iar la porcii la ingrasat cu greutati de 60-100 kg, intre 230 si 240 kcal EM% PB.

Raportul g aminoacizi esentiali/1000 kcal EM . Acest raport este, de asemenea, folosit in cazul nutreturilor combinate complete si se calculeaza mai ales pentru principalii aminoacizi limitativi: lizina, metionina, triptofan si trionina.

Raportul Ca/P sau Ca/P disponibil . Este raportul care exprima echilibrul nutritional dintre principalele macroelemente ale ratiei.

De exemplu:

- 1,2-1,3 g Ca/1 g P la vacile in lactatie;

- 1,38-1,42 g Ca/1 g P sau 2,20-2,25 g Ca/1 g P disponibil la puii de carne;

- 4,5-5 g Ca/1 g P sau 8-8,5 g Ca/1 g P disponibil la gainile de reproductie rase grele;

- 1,4-1,45 g Ca/1 g P la porcii la ingrasat.

La taurine si ovine se analizeaza si alte rapoarte, cum ar fi: Ca/Mg, K/Na, raportul acido-bazic CL + S + P/Na + K + Ca + Mg.

Ratia trebuie sa fie corespunzatoare ca volum . Volumul unei ratii se exprima in kg SU/100 kg G vie, kg SU/G 0,75 sau g SU/G 0,75 .

Volumul unei ratii tgrebuie sa tina seama de capacitatea de ingerare a unui animal, adica de substanta uscata ingerata voluntar de animalul caruia ii este destinata ratia.

Recomandarile privind volumul unei ratii se exprima in mod obisnuit sub forma de limite:

- limita maxima a volumului nu trebuie depasita, deoarece animalul nu poate ingera totalitatea nutreturilor administrate si productia scade datorita aportului insuficient de energie si substante nutritive;

- limita minima a volumului ratiei trebuie asigurata, pentru ca un volum mai mic al ratiei nu realizeaza senzatia de satietate a animalului, secretiile gastrice nu sunt corespunzatoare si hrana nu este bine valorificata.

Pentru animalele cu potential productiv foarte ridicat, cum ar fi, de exemplu, vacile cu productii de peste 8000 l/lactatie normala, este necesar sa se calculeze volumul optim al ratiei.

Volumul optim al unei ratii pentru rumegatoare se poate estima cu ajutorul unor calcule complexe, care tin cont de numerosi factori, cum ar fi:

- factorii legati de animal (specia, rasa, categoria de productie, starea fiziologica, greutatea vie sau greutatea metabolica-G 0,75 , nivelul productiv, etc.);

- factorii legati de nutreturile care alcatuiesc ratia (marimea sau gradul de maruntire a furajelor, concentratia in energie a unui kg de SU, continutul in substante azotate, continutul in celuloza bruta, raportul dintre nutreturile de volum si nutreturile concentrate etc.).

in vederea estimarii volumului optim si al proportiei de participare a principalelor categorii de nutreturi in structura unei ratii au fost calculate pentru taurine si ovine unitatile de satietate.

- Ratia trebuie sa aiba o buna consumabilitate . Nutreturile care alcatuiesc ratia trebuie sa fie palatabile, adica sa fie consumate cu placere de animal. Este cunoscuta preferinta taurinelor si ovinelor pentru gustul usor amarui sau sarat si al suinelor pentru gustul dulce. O ratie formata din fibroase, suculente si concentrate are o buna consumabilitate decat o ratiec bazata numai pe nutreturi fibroase si grosiere.

Animalele refuza consumul unor ratii cu nutreturi care au un pronuntat gust amar sau miros de mucegai. Uneori, in ratie se adauga substante corectoare de gust in vederea maririi ingestei, de exemplu, in nutreturile combinate pentru purceii sugari se introduce glutamatul de sodiu.

- Ratia nu trebuie sa influenteze negativ satrea de sanatate a animalelor. Ratia nu trebuie sa contina nutreturi alterate, substante toxice, corpuri straine etc. Foarte sensibile din acest punct de vedere sunt femelele gestante si tineretul tuturor speciilor. Nutreturile care nu corespund din punct de vedere igienico-sanitar nu trebuie folosite in ratia animalelor.

- Ratia trebuie sa fie economica. Hrana detine cea mai mare pondere din cheltuielile de productie, de exemplu, cca 50% din costul de productie a unui litru de lapte si cca 60% din costul de productie a unui kg de carne la puiul broiler, de aceea optimizarea economica a ratiei este esentiala pentru rentabilizarea productiilor animaliere.

Costul unei ratii trebuie analizat in functie de productia obtinuta de la animalul respectiv, calculand, de exemplu, costul ratiei/productia zilnica de lapte sau costul ratiei/kg spor.

Pentru animalele cu potential productiv ridicat se formeaza ratii de productie maxima, formate din nutreturi de foarte buna calitate si cost ridicat, care permit obtinerea unor productii mari, fara a creste cheltuielile pe unitate de produs.

Pentru animalele cu potential productiv scazut, crescute in conditii semiintensive sau extensive, trebuie intocmite ratii de cost minim, prin utilizarea unor nutreturi ieftine. Acest lucru se poate realiza prin folosirea in ratie a unor cantitati mari de nutreturi fibroase, grosiere si suculente produse in unitatea respectiva si utilizarea in cantitati reduse a nutreturilor concentrate in special a nutreturilor proteice care au preturi de cost ridicate.

Optimizarea din punct de vedere economic a ratiei se poate realiza pe calculator, cu ajutorul unor programe speciale care echilibreaza ratia din punct de vedere nutritiv si aleg o structura de nutreturi care sa indeplineasca conditia de cost minim.

Pe langa aceste criterii generale care trebuie respectate in vederea intocmirii ratiilor, pentru fiecare categorie de animale este necesar sa fie indeplinite criterii specifice care tin cont de particularitatile anatomice si fiziologice ale tubului digestiv, de randamentele de utilizare, digestiva si metabolica a nutreturilor din hrana.

Constienti de importanta realizarii unei alimentatii corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ, adevaratii fermieri apeleaza tot mai mult la serviciile de consultanta oferite de nutritionisti, in vederea evaluarii corecte a valorii nutritive a nutreturilor de care despun si elaborarii unor ratii optimizate nutritiv si economic.

Sursa:www.telelearning.ro

PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE SI SFATURI EXPERTE CONSULTATI MEDICUL VETERINAR CURANT SAU UN MEDIC VEDTERINAR SPECIALIST.Va rugam sa retineti ca informatiile prezentate sunt pentru informarea dvs., date oferite de medici veterinari experti. Aspectele practice si manifestarile clinice pot avea semnificatii variabile specifice fiecarui individ de aceea aceste articole nu sunt un substitut pentru o examinare clinica efectuata de un medic veterinar. Pentru intrebari particularizate situatiei dvs., va rugam sa intrebati un medic veterinar in sistemul SENSA. Aceste informatii fac parte din programul de informare corecta a proprietarilor de animale de companie sau de ferma derulat de Revista Veterinarul impreuna cu colaboratorii si editorii sai.